Capitolul 24: Sfarsit!

Se implineau aproape 10 ani de la moartea lui Marian si Ale’. Eu si Jake ne-am parasit apartamentul din New York si am revenit in Romania pentru a depune o floare la mormantul lor. Am trecut mai intai pe la Bacau. Regretam c nu puteam sa plang, chiar era dureros.

Dup ace am trecut pe la cimitirul din Tulcea, am mers in vizita la Culleni, care stateau in fosta mea casa.

Vizita a fost scurta pentru ca asa ne-am dorit amandoi.

Nu voiam sa ne doboare iar amintirile. Trebuia sa supravietuim in eternitate.

Capitolul 23: Din rau in bine si apoi iar in rau

Ne descurcam excellent. Alice si Jasper ne ajutau unde nu ne pricepeam. Momentan era bine. Nu eram in stare sa ies in cluburi sau la cumparaturi, asa ca o lasam pe Alice sa ma aranjeze mai mereu.

Jake ma intelegea cel mai bine si cred ca asta ne-a apropiat mult.

Eram cei mai buni prieteni. Nu aveam secrete unul fata de altul. In campus umbla zvonul ca am fi impreuna, dar normal, nu era adevarat nimic.

EU si Jake faceam totul impreuna. Stateam in aceeasi banca, manacm impreuna. Tot timpul numai cu el stateam. Era confidentul meu. Ma simteam bine cu el, dar dorul de el nu disparuse.

De Craciun, cand ne-am intor acasa, in prima seara, cand mi-am adus aminte de dormitorul nostrum, am izbucnit in lacrimi. Parca toata durerea revenise. Dormitorul asta, unde am petrecut atatea nopti cu el….unde am facut paarda modei cu Ale, Doamne ce dor mi se facu. Simteam ca e sfarsitul lumii. Am luat un pumn de calmante si incet incet am inceput sa ma simt libera. Toata durerea disparea, se facea liniste. Era o senzatie placuta pana cand……….

Tot corpul ma ardea. Voiam ceva rece cu disperare. Tipam dar parca nimeni nu ma auzea. Eram moarta? Atata de crunta e moartea? Nu intelegeam. Parca trebuia sa fie liniste. Ma ardea, vai dar ce ardea.

Au trecut cateva zile pana m-a mai lasat arsura aia. Era din ce in ce mai bine pana cand am deschis ochii si l-am vazut pe Edward.

-      Apa…apa…e tot ce puteam sa zic.

-      Uite, tine! Cum te simti.?

-      Nasol!  Ce-am patit?

Edward facu o privire agresiva si..:

-      Ai vrut sa te sinucizi si nu ne-ai lasat alta alternative decat aceea de a te transforma. Esti un vampire acum. Cred ca nu mai are rost sa’ti dau detalii.

-      Glumesti? E o gluma. Radeam. Adica, e cea mai buna glum ape care am auzit-o in 6 luni. Hai ca mi-e foame aduceti-mi niste …SANGE?

Ma simteam iurea. Tocmai am zis ca vreau sange? Initial trebuia sa zic hamburger.

-      Doamne..mor! Nu se poate. Am inceput sa tip. Voiam sa plang, dar nu reuseam.

-      Gata gata! Spuse Jake si ma lua in brate. Au! Nu am strange asa!

-      Ce?

-      Esti al naibii de puternica Ella!

-      Scuze. Inca nu realizez ce mi se intampla. Vreau sa ma plimb.

-      Hai, vine u cu tine.

Toti erau acolo, toti Cullenii. Ii uram intr-un fel. Nu-mi dau seama de ce.

-      Mai explica-mi odata! Am luat pastille si am intrat in coma? Iar apoi, Edward  m-a muscat si iata-ma vampir.  Ce trist. O sa raman o singuratate pe veci acum. Daca ramaneam om, totul s-ar fi redus la 70 de ani. Asa…

-      O sa fim impreuna. Spuse Jake.

-      Da. Asta e consolarea mea.

Capitolul 22: Viata fara el

Ma asteptam la ceva rau, dar nici chiar asa. Asta a fost pretul pentru viata pe care o duceam. Nimic in viata nu e gratis.

In schimbul luxului mi-am pierdut prietena cea mai buna ,iubirea vietii si ratiunea de a mai trai. Jake, Simo si Mitrut au dus-o pe Ale’ la Bacau. Nu am avut puterea sa merg cu ei. Edward a dus corpul lui Marian la parintii lui acasa. Erau distrusi, bietii oameni.

Edward nu a putut sa faca nimic pentru a-I adduce la viata. Il uram intr-un fel pentru asta, dar nu avea nici o vina.

Nu aveam puter sa fac nimic. Ma simteam neputincioasa. Nu stiam daca avea sa resist la inmormantare. Plangeam si tipam cat ma tineau plamanii.

Zile intregi dupa aceea am refuzat sa mananc. M-am inchis in camera si pur si simplu plangeam si tipam. Imi doream sa mor si eu. Ce rost mai avea sa traiesc pe lumea asta mizerabila, unde ce ti-e mai drag ti-e luat?

Incet incet frunzele copacilor se ingalbeneau si simteam ca se apropie toamna. Ma gandeam. Daca am suferit atata, daca i-am pierdut in schimbul  luxului, macar sa profit.

-      Carlisle?

-      Elena! Off….m-a imbratisat. Am simtiti fiori pe sira spinarii. Era rece. Uitasem cum e. Nu imbratisasem pe nimeni de saptamani.

-      Uite…eu, as vrea sa merg la Universitate.

-      Ce? Esti sigura? Vei fi in stare?

-      Da. Nu pot sa fac asta toata viata. Nu o sa stau 70 de ani sa plang in camera aia blestemata. Casa a rams aproape goala. Vreau sa plec de aici. Ma inscrii?

-      De fapt, intra Edward, te-am inscris e la inceputul verii, dar ne gandeam sa retragem cererea. Apropo, ai fost acceptata.

-      Serios?

-      Da!

-       Bun! Vreau sa plec.

-      In cateva zile suntem gata. Spuse Alice.

Am iesit din casa si m-am dus in foisorul din fata casei.

-      Jake?

Nu il vazusem de mult timp. Arata schimbat. In el ma vedeam pe mine. Nu intelegeam de ce.

-      Nu pot trai fara ea, ma intelegi?

Atunci am realizat….ne unea moartea persoanelor pe care le iubeam cel mai mult.

-      Partea cea mai nasoala e ca niciunul dintre vampirii astia nu vrea sa ma omoare. Vreau sa fiu cu ea…sa o strang in brate, sa stiu ca e bine. Intelegi?

-      Te inteleg, si o lacrima mi se surse pe obraz. Simt acelasi lucru. De aceea am ales sa plec de aici.

-      Unde te duci?

-      La Cambridge. O sa imi urmez visul. Poate asta o sa ma ajute.

-      Vrei sa vin cu tine?

-      Nu te oblig…

-      Poate ma ajuta sip e mine schimbarea asta. Nu mai pot sta aici. Simt ca ma sufoc. Nu mai am nimic de facut.

-      Atunci, asta e. O sa fim 2 singuratici anemic si tocilari. Am incercat sa schitez un zambet, dar nu prea mi-a iesit.

-      Mda…

Capitolul 21: Sfarsit neprogramat ( DPDV Marian)

Ma gandeam la cat suferea fetisoara asta. Trebuie sa fie naspa sa divorteze ai tai. Eu unul, cred ca i-as bate pe amandoi, sa le vina mintea la cap. Continua sa mearga. Sper ca nu m-a vazut. Se apropia de pod. Ma gandeam daca nu cumva vrea sa ajunga pe jos la Bacau. Oare sa merg la ea. Sa o consolez? Sa ii zic ca totul va fi bine?

Nici nu tiu cand s-a catarat pe pod. Am vazut ce urma sa se intample. Simteam ca nu mai aveam aer. Mi se umflase vena deodata. Am luat-o la fuga…..

-      Ce ai de gand?

-      Marian! P pleaca de aici! Te rog. Spune ca nu m-ai vazut. Pleaca!

-      Nu plec nicaieri! Daca te omori, ma omor si eu. Gandeste-te cat o sa sufere ai mei daca mor!

-      Exact! Ai tai. Me ai mei o sa-I doara la buci. Nimeni nu ma iubeste.

-      De ce spui asta? Multa lume te iubeste. Eu, Elena, Cullenii, Simona, Mitrutz, parintii, neamurile  si cel mai important Jake! Gandeste-te cat o sa sufere.

-      O sa-si revina. Gaseste el pe alta.

Am apucat-o de mana si i-am spus:

-      Daca tu te omori, ma omor cu tine.

-      Bine. Daca asa vrei.

Am apucat-o si am sarutat-o in speranta ca o sa ma lase so trag inapoi. Eram disperat. Nu stiam ce sa mai fac s-o imbunez.

Mi-a raspuns la sarut si cand credeam ca ma lasa so trag inapoi, am simtit  ca ma scufund in abis. Deodata era rece. Nu puteam respire. Incercam sa ajung la suprafata, dar ma lasau puterile. Intr-un final am……

Capitolul 20: Vestea

Mi se parea ca timpul trece cu viteza luminii. Parca ieri era ianuarie si iata-ne in iulie. Eram la Constanta, in Mamaia, unde Edward si Bella voiau sa faca nunta. Nu pot sa inteleg de ce au ales Romania, cand se puteau casatori si pe luna. Ei insa, asa au ales. Ma legau amintiri foarte placute de acest loc. Insa, nu voiam sa ma intorc pe aici prea curand. Speram sa fie o ceremonie rapida.

Totul era pregatit. Alice si Rose o aranjau pe Bella, in timp cei Ale si Simo se imbracau. Eu le priveam. Nu voiam sa le stric rochiile sau machiajul.

Telefonul lui’ Ale’ suna.

-      Alo, da? Buna mama! Ce? Cum? Nu! Mama…stai usor. Ce s-a…? Nu…nu..! …a scapat telefonul din maini si a inceput s planga pe jos.

Instantaneu toate 5 ne-am repesit la ea sa vedem ce are.

-      Fata, ce-ai? Intreba Simo.

-      Mmama..si t tata divorteaza! L

-      Ce? Am sarit toate.

-    Da! Nu cred…nu vreau sac red. Eu ma sinucid.

-      Shh….gata gata! Spuse Alice. Calmeaza-te ! Gasim noi o solutie. Ai rabdare pana dupa ceremonie. Dupa aceea mergem la Bacau si rezolvam problema. Cum sa se desparta 2 oameni care au o asa frumusete de fata. Gata….da? J

-      Bine…isi sulfa nasul si inceta din plans

Era bine de stiu ca se mai potolise. Statea cu capul in pieptul lui jake tot timpul. Se abtinea cu greu din plans. Arata de parca voia sa faca ceva.

-      Ale’., vino putin.

-      Da..bine.

-      Fata, lasa rezolva ei. Mereu le iese…

-      Nu intelegi! Ai mei se certau de mult. E pra de tot. Cred, ca o sa se desparta. Si eu nu vreau. E singurul lucru de care ma tem cel mai mult.

-      Stiu. Te inteleg. Ai mei au murit in accident de masina. Ma simt de capul meu, si credeam ca o sa imi fie usor, dar nu imi e. Adica acum imi e, dar la inceput n-a fost prea roz.

-      Vreau sa merg pe plaja…

-      Vin cu tine.

-      Nu! Vreau sa merg singura.

-      Bine.

-      Te iubesc! Esti cea mai importanta pentru mine, sa nu uiti niciodata asta.

-      Si eu te iubesc!

Nu imi mirosea a bine. Am urmarit-o pana am dat nas in nas cu Marian si i-am is ca Ale’ se cimporta prea ciudat. M-a trimis dupa Jake si el a continuat sa o urmareasca.

Capitolul 19: Studii

Au trecut si sarbatorile. In putinele moment cand eram singura reflectam asupra vietii mele. Ma gandeam ca am doar 16 ani. Imi erta dor de scoala, chiar daca incercam sa neg acest lucru. Marian se lasase si el de scoala si le-a spus parintilor ca a obtinut o bursa in Anglia pentru a devein fotbalit, sau asa ceva. Ale’ vorbise déjà cu parintii ei care au inteles-o I au sprijinit-o. Daca a gasit fericirea, studiile le poate face si mai tarziu. Mitrutz nu avea treaba. Oricum era mereu de capul lui. In plus, era vacanta. El si Simona urmau sa mearga la Moisil impreuna dupa terminarea vacantei.

Ma gandeam ca am ramas singura nemotivata. Voiam sa studiez si totusi nu voiam aici in tara. Toti din casa s-au oferit sa ma mediteze, insa eu i-am refuzat.

-      Marian, vreau la Cambridge.

-      Poftim?

-      Da…simt nevoia sa studiez. Imi e dor de tocilareala mea imperfect.

-      Ai innebunit. Iar ma iei cu tampeniile alea ….bla bla.

-      Nu e nici o tampenie. Vreau doar sa merg la studii. Ce-i asa de rau?

-      Si cum vrei sa ajungi acolo, ma rog?

-      Cu avionul.

-      Si unde o sa stai?

-      In campus…nu stiu. Poate are Edward vreun apartament pe acolo.

-      Si, crezi ca ajungi asa hop-top acolo.

-      De ce nu? Oamenii astia au pile, draga. Si nu orice pilita amarata.

-      Mda…sigur.

-      Hai, zi tu ca n-ai vrea sa studiezi ceva acolo. Poate te faci fotbalist. Parca asta iti doreai.

-      Imi doream. Acum vreau altceva.

-      Ia zi….

-      Vreau sa fiu barbatul perfect.

-      Pai, trebuie sa fii desemnat …daca esti fotbalist si esti stilizat si aranjat, o sa fii desemnat. Asa ca, 2 in 1. Hai , gata! Vii sau nu cu mine?

-      Ma mai gandesc.

-      Cum vrei. Eu merg sa vorbesc cu Carlisle si Edward.

Ma gandeam daca l-am pus pe ganduri. Sigur…in plus, daca ma iubeste, o sa vina cu mine. Nu am de ce sa imi fac griji.

-      Carlisle, Edward, pot sa vorbesc cu voi?

-      Da, draga mea, spuse Carlisle.

-      Intra, little sis….Edward ma uimise cu asta.

-      Edward, cred ca déjà ai aflat.

-      Mda…Il tot aud pe Marian urland. Bine, adica ii explodeaza gandurile. La Cambridge zici?

-      Da. Vreau sa studiez, sa fiu inteligenta.

-      Se poate aranja. Avem un apartament acolo. La Londra.

-      Ce super!

-      Vrei sa te insoteasca cineva? Sa te ajute cu acomodarea. Intreba Carlisle.

-      Daca vrei, vin eu cu Bella.

-      Mersi, dar cred as preferta sa vina Alice cu Jasper.

-      Sigur. Alice aparu de nicaieri.

-      Alice…!!!

-      Mie si lui Jasper ne-ar placea enorm. Nu-I asa Jazz?

-      Asa e. intra Jasper deodata.

-      Mersi familie!

-      O sa te ajutam la toate temele. O sa-ti explicam unde nu te descurci sic el mai important…o sa stam cu tine . Abia astept magazinele!

-      Si eu! 8->

-      Elena, intervene Carlisle, Marian ce crede?

-      Crede ca sunt nebuna, dar a zis ca se mai gandeste. Eu zic ca daca ma iubeste cu adevarat va veni.

-      Si daca totusi, nu vine? Ce faci?

-      O sa imi vad de studii si dup ace le termin ma intorc. Daca vrea sa ma astepte e minunat. Cand pot pleca?

-      Cred ca ar trebui sa te inscrii la vara, pentru ca nu prea e indicat sa incepi in mijlocul semestrului. Trebuie sa mai inveti si niste engleza. Zise Edward.

-      Ok, bro, asa fac. Promit sa te ascult pe tine.

Nu imi venea sa cred. Persoana asta care mi-a salvat viata, care s-a comportat cu mine de parca nu existam, el ma ajuta si ma sprijina.

Capitolul 18: Iarna pe nisipul fierbinte

Revederea cu surioarele mele a fost nemaipomenita. Nu le vazusem de atata timp.  Am luat masa impreuna, la mine acasa, dar a trebuit sa nu spun nimic de existenta vampirilor cu care traiam. Am jurat sa luam legatura, imediat dupa anul nou, cand veneam “de la sora mea din Portugalia”.

Pe data de 30 decembrie ne-eam facut bagajele, daca  geanta de mana se poate numi bagaj si am luat toate masinile pana la aeroport, de unde am luat avionul personal al familiei Cullen, mai précis al lui Carlisle.

De acolo, am zburat pana in Brazilia. Ne-am imbarcat apoi pe un iaht nemaipomenit, si dupa cateva ore ade  mers, am ajuns….era  atat de frumoasa. Era insula Esme. Parea atat de speciala.  Stateam in bratele lui Marian si ma gandeam ce as putea sa fac pe o insula pustie? Aveam in minte o singura imagine: aceea ca sunt regina insulei si toti sunt sclavii mei. Era amuzant sa pot sa ma gandesc la Edward cum imi pupa picioarele , si el nu imi putea citi gandurile.  M-am prefacut ca adorm, ca sa nu par nebuna in timp ce chicoteam. Dupa cateva moment de liniste, am auzit-o pe Ale’ tipand:

-      AM AJUNS!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

-      Off…Doamne…..poti sa nu mai tipi? Te rog? Unii oameni incearca sa mai si doarma. Am spus eu morocanoasa.

-      Ia mai taci fata! Lasa-ma sa ma bucur! Sunt si eu fericita!

-      Asa e! spuse Jake. Nu ne strica momentul!

-      Cred ca déjà mi l-ati stricat voi pe al meu….momentul meu de somn! …desi stiam ca nu dormeam.

-      Hai mah, iub, nu te supara! Doar ca, nu vine lumea in fiecare zi pe aici.

-      Stiu….incercam sa fiu rea! Shhh….

-      Ok…chicoti el.

Asadar, eram 7 cupluri fericite, pe o insula particulara, si urma sa ne petrecem revelionul.

Cand am pasit pe nisipul fierbinte, nu imi venea sa cred ce frumos era. Am simtit ca mi s-au topit picioarele si m-am trantit pe nisip.

-      Ce bine eeeeeeeeeee!!!!!!!! Ma simt atat de fresh….The sun is shining …tanananannaJ

-      Lool! Rase Simo si mai apoi I se alatura si Emmet.

-      Ia , Shut UP! Nu-mi stricati momentul. J)

-      Iub a mea, te iubesc!

-      Eu nu! Taci! Ma bucur de soare. Pleaca!

-      Off……bine…..reao!

-      Taci mah!

Am ramas singura singurica….

Toti plecasera in casa, numai eu stateam si priveam spre orizont. Cred ca am stat asa si am savurat momentul in jur de  o ora. Nu tin minte decat ca am adormit. Cand Marian a venit dupa mine, se lasase intunericul si era cam rece.

-      Brrrr……………………mi-e frig!!!

-      Shhh…..Gata…mergem inauntru.

-      E cald macar?

-      E..ok! imi zambi.

De fiecare data cand imi zambea, ma simteam protejata,iubita, adorata, implinita. Ma simteam nemaipomenit de bine.

M-am trezit printre asternuturile mov de matase. Din nou, eram singura. De ce trebuie sa ratez mereu ce e mai cool? Devine enervant!!!

Am dat la o parte draoperiile mov si, surpriza! Toti inotau intro piscina uriasa. De fapt, nu toti. Rosalie, Esme si Edward cu Bella stateau la o masa cu niste ochelari mari pe fata.  Oare de ce nu ma mira Edward asta? Are vreo particica normala in el?

Mi-am luat costumul de baie mov cu patratele albe si peste am pus un maieu. M-am inarmat cu ochelarii de soare si …OUT!

-      Hey! Tradatorilor! De ce nu m-ati trezit?

-      De fapt, spuse Alice, dormeai asa de frumos, incat ne-a fost mila sa iti alungam visul.

-      Da. Spuse Ale’. Te-am si filmat. Uite aici.

Indrepta spre mine o camera foto digitala; eram asa de dulce.

-      Nu seamana cu mine. Eu nu sunt asa de frumoasa. Hmmm….incercam sa par bosumflata, dar nu imi iesea.

-      Ehh, cum nu esti tu, fata? Te-ai ars soarele in cap ieri. Da’ te-a ars tare de tot.

M-am strambat la ea.

-      Deci, ce faceti?

-      Uite, eu tocmai ma gandeam la tine. Ma saruta Marian si imi puse in fata un Mc Chicken.

-      Vaaaai! Mc Chicken! Ti-am zis vreodata cat de mult te iubesc?

-      Da! Zise el mandru.

-      No chance! Mai mult imi iubesc masina. Hahaha…!

-      Atunci, nu te mai iau de sotie.

-      Nici nu intentionam sa ma marit cu tine! Am izbucnit in ras.

-      Adica? Tu chiar te-ai ars in cap nu?

-      Nu! Adica, stam impreuna toata viata, dar nu vreau casatorie. Imagineaza-ti ca ne-am casatorit si gata.

-      Cum sa-mi imaginez? Tu gandesti?

-      Pune-o pe Rose sa Photoshopeze niste poze de nunta de pe net si sa puna chipurile noastre si gata!

-      Hey! Elena, nu pot sa fac asta. L-as distruge pe saracul baiat.

-      Uite, macar tine cineva la mine.

-      Off…fie….poate ma amrit..ma mai gandesc. I-am facut cu ochiul.

-      Dar ce m-ai speriat.

-      Da, zise Ale’. Fata credeam ca nu o sa iti mai fiu nasa.

-      Ehhhh…     ce sa zici si tu. J)

Dupa ce am mancat , am facut o gramada de prostii in piscina. Radeam cu totii si eram fericiti. S-ar zice ca asa a fost mereu.

Seara, dupa cina, Marian s-a scuzat si m-a tras dupa el, afara.

-      Hey! Unde crezi ca te duci in intunericul asta?

-      Ma gandeam sa facem o plimbarica  nocturna. Nu vrei?

-      Offf…mi-am dat ochii peste cap si l-am urmat.

Mi se parea ciudat sa mergem asa printre plante. Ma temeam sa nu cumva sa ma muste vreo insecta.

-      Ia-ma in brate!

-      Ce?

-      Ia-ma in brate acum! Vrei sa ma muste ceva ?

-      Ohh….stai calma. Numai eu o sa te musc!

-      Ce?

-      UPS! Nimic….

-      Mda….uite pe cine a batut soarele in cap.

Dupa vreo 20 de minute de mers am ajuns. Era Atat de frumos. Era un pat imens, alb si era un acoperis din cearsafuri albe. Petse tot erau torte aprinse. Se vedea un suport  de sampanie sip e o masuta erau 2 pahare. Vantul adia usor, dar eu eram toata fierbinte.  Mi-am rdicat privirea spre Marian , iar el mi-a zambit. Nu stiam ce sa ii zic, eram fara cuvinte asa ca l-am sarutat. Ela m-a dus pe pat si mi-a dat jos maieul, apoi mi-a desfacut sutienul. A fost cea mai fumoasa noapte din viata mea. La cei 16 ani si jumatate eram o  femeie fericita. E cam devreme, totusi…dar ce mai conta, daca urma sa devin vampir?

A doua zi am facut pregatiri pentru cina de Anul Nou. Spre seara ne-am imbracat frumos, elegant sau nu si ne-am asezat la masa. Eram toti, chiar daca vampirii nu mancau.

Inca nu-mi vine sa cred ca artificiile au fost idea lui Edward. Totul a fost atat de frumos. Am adormit abia a2a zi la Alice in camera dup ace am stat la povesti. Ne-a povestit cum au petrecut in fiecare an Sarbatorile. Era frumos sa descoperi si sa pui ce intrebari vrei despre lumea de dinaintea ta.

Dup ace am mai stat cateva zile sa ne bronzam, ne-am intors in scumpa noastra Romanica.  Ne-am intors la frig. Ninsese foarte mult.

S-a dus iarna pe nisipul fierbinte. Incepe iarna in ger si ninsoare.

Capitolul 17: Un Craciun in familie

A venit si luna cadourilor. In mintea mea, vampirii nu aveau Craciun. Dar, cand am vazut nebunia provocata de Alice prin mall, am stiu ce se intampla…..vine Craciunul.

Momentan lucrurile se prezinta astfel: eu si Marian suntem fericiti, la fel si Simo cu Mitrutz, Ale’ si Jake sunt in Forks, Emmet si Jasper s-au dus pana in Volterra la o sedinta cu Alec despre ultimele modele de masini, Esme si Carlisle sunt plecati pan ape insula Esme, iar Alice si cu Rose fac pregatiri pentru craciun, chiar daca mai au timp….

Deci, acasa la mine suntem doar eu si Marian, momentan…

-     Cum trece timpul ….nu crezi?

-     Da….ai dreptate. Stii iubi’ stau uneori si privesc intr-o oglinda ….a mintii. Ma gandesc care ar fi fost viata intr-un Univers paralel….cel din care am plecat…..

-     Nu prea te inteleg…..asa a fost din totdeauna….

-     Mda….fie cum spui tu.

Marian credea ca aberez….credea ca am visat….dar eu stiam ce spun. Problema e ca nici eu nu stiam ce-I cu mine, asa ca decisesem sa-mi continui viata asa cum e ea. Dar in adancul meu, ma gandeam la ce s-ar fi intamplat. Cred ca pe vremea asta as fi vazut “Zori de zi” – prima parte.  Ma gandeam la viata mea, linistita…uneori cu mici controverse, asa era ea. Ma gandeam la tot. La familie…prieteni…la cunoscuti….la tot. Ma gandeam la blogul meu….chiar blogul meu!

-     Marian…..da-mi laptop-ul! ACUM!

-     Da draga! Stai. Uite! Dar ce cauti? Credeam ca  nu-ti mai place viata IT de cand cu viata asta…[[ rade]]

-     Off….Doamne….[[am chicotit]]

Imi aduc aminte perfect adresa blogului. Doar eu l-am creat ce Dumnezeu. Ma gandeam ca voi descoperi ce s-a intamplat de fapt. ……www.twilight-hot-news.blogspot.com si ENte….ERROR!!!!!!!!!!!!!!!!!

-     Nu se poate!!! Am tipat sa ma auda si pasarile.

-     Ce-i?

Am realizat atunci ca nimic nu ramase in urma. Am ramas cu adevarat singura. Nimic din trecut nu mai ramasese…..nici macar cartile mele iubite….si macar blogul meu amarat….nimic…..doar amintirile….off….mama lor de amintiri!

-     Off…cred ca am gresit adresa…lasa.

-     OK. Mai incerci ceva? Hai ca pierd FIFA 2013.

-     Nu , asta a fost tot. Mult noroc. Eu merg pana la plimbare. I need some air.

-     OK. Daca e ceva, call me si vin .

-     Aham. Te pup. A urmat nelipsitul sarut marca EllaRian. Marca originala…..

Inca nu aveam masina. Trebuia sa imi iau una. Jasper imi promisese ca de indata ce vine din italia mergem la un showroom sa-mi aleg o masina frumoasa ca mine. La cat de frumoasa sunt eu, cred ca as ajunge sa conduk o Dacia 1300. K Ma gandeam la ceva discret si rapid. Urasc chestiile lente. Am luat totusi o masina. Aveam de ales. Frumusetea lui Carlisle sau masina lui Jake. Am ales Ferrari-ul rosu din simplul fapt ca se potriveste cu sezonul.

No chance! De cum am intrat in zona centrala, m-am pierdut printre zeci de soferi nervosa care claxonau non stop! Enervant!!!!!! Am parcat undeva si am pornit-o pe jos. Mergeam pe strada. Dupa ce am trecut putin pe faleza, unde mi-am adus aminte de momentele in care eram cu Jake, m-am oprit in fata unui magazin cu Mos Craciun in vitrina. “Cadouri”!  Trebuia sa fac si eu ceva sa le multumesc acestor fiinte pentru existenta lor. Nu stiu daca am ales chiar cadourile potrivite. Inca nu-mi dau seama daca mi-am pastrat indemanarea in a-I surprinde pe oameni. Oricum, speram sa fie bine.

-     Ce faci? Pe unde ai umblat pana la ora asta? Ma inseli ha?

-     Da!  E un baiat asa de frumos Mariane! E mic, gras, e piticul porno! J)

-     Sun gelos sa stii…te previn! Daca il vad, il omor.

-     Vaaai…NU!!!!!!! =))

-     Hey! Ce se petrece aici? Intra Alice zambareata cu Rose langa ea.

-     Alice!!! Suri am sarit eu. Pai uite bine. Tocmai i-am zis lu’ Marian ca l-am inselat, daca intelegi ce vreau sa zic….

-     Aaaa…..grav….

-     Mariane, vrei s-o batem? Interveni Rose ranjind.

-     Cred ca ma descurc, merci Rose.

-     Elena, facem Craciunul la voi…..

-     Nomal, nici nu se pune problema, doar suntem o familie.

-     Da…..am luat un brad…..de fapt mai multi….

-     Doamne Alice……unul in fiecare camera?

-     Pai…..sa zicem…..

-     Deci, incepu’ Rose, am luat cate unul natural, micut pentru fiecare dormitor si pentru bucatarie, si unul mare pentru sufragerie si unul mare, alb pentru curte.

-      Si, n-am uitat de beteala si globulete……rosii si albastre. J

-     Sunteti de groaza…..rase Marian.

-     Stim….zambi Alice. Mama si tata vin maine pe la 3, Edward si Bella vin maine seara cu Ale’ si Jake, iar Emm’ si Jasper  vin…..chiar acum…..spuse atat de optimista si se uita la mine asa siret.

-     Si…..Mitrutz , fratemiu cand vine? Ca de cand s-a bazat cu Simo asta…..umbla hai hui numa’ cu ea.

-     Vin si ei tot maine……stai calm….

-     Hey! Ho ho ho…….isi facu aparitia Emm’….Mos Craciun si Spiridusul.

-     Doamne…….=)) mor……de ras…..am inceput eu si toti m-au urmat cu rasete…..

-     Bucurosi de oaspeti? Spuse Jasper…

-     Evident…..se indrepta Alice spre el si ii uira bun venit cum numai ea stia.

-     Dar, tu, Rose, ai fost cuminte? Intreba Emmet.

-     Pai…..cred ca da Mosule….tu ce zici?

-     Eu zic ca ai fost cam rea, dar tot primesti cadouri.

-     Si eu , mosule? Mie ce mi-ai adus? Am spus eu printre rasete.

-     De tine se ocupa Jasper, spuse Emm dupa care isi continua giugiuleala cu Rose.

-     Hai Jasper, vreau cadouri.

-     Aaa….sigur….Alice leag-o la ochi.

-     Ce….ce naiba puneti la cale?

-     Nimic….:-“ …hai….

Ma simteam asa…..emotionata….agitata , bucuroasa si plina de nervi. Imi placeau surprizele, dar nu astea care ma tin in suspans. Toata nerabdarea a durat cam 2 minute.

-     Jasper, hai odata….mor cu zile pe loc.

-     Gata, gata! 1….2…..3….SURPRIZA!!!!

-     OMG!!!

Mi se parea ireal. Aveam in fata ochilor un BMW seria 5 negru. Era atat de stralucitor, atat de perfect, parea ca e tot ce am visat vreodata in acel moment.

-     Ce zici? Am fost darnic? Intreba Emmet.

-     Da, chiar prea darnic bro’. Va iubesc mai! E al meu?

-     Nu! E al tau. Rase Emmet. Hai , fa o proba. Zi-ne cum e.

-     Marian, te iubesc!

-     Eu te ador.  Uite cheile. Ce zici? Imi arati de ce esti in stare?

-     Hai!

Era atat de rapid. Simteam cum ma alimentez cu adrenalina. Era o senzatie noua. Imi placea la nebunie….

-     Ce zice, draga, ma lasi sa incerc si eu?

-     NU!!! In niciun caz! M-am rastit. Nu azi….poate maine…sau poate alta data.

-     OK…ok….

Dupa 2 ore de plimbareala m-am decis sa iau o pauza. Ceilalti , evident ca nu erau surprinsi de cat de incantata eram.

-     Cuma  fost sa te lupti cu fiara? Intreba Emmet.

-     OK. Cred ca am imblanzit-o repede… iam facut cu ochiul.

-     Marian vrei sa vii putin? Intreba Jasper.

-     Hmm…..desigur.

-     Uite….tadam! Asta e pentru tine.

-     Wow, tu vorbesti serios?

-     Da! Fii fericit. Cumnate!

-     Wow…..asta da surpriza. Un Ferrari….gri. Wow…mersi.

-     N-ai pentru ce. E de la Alec.

-     De la cine?

-     Ehh….un vampire insetat de sange……n-ai nevoie sa-l cunosti.

-     Hmm…dar cum ii multumesc atunci?

-     I-am multumit eu pentru tine.

-     Ok……

 

A doua zi s-a umplut casa de lume. Fiecare a adus ce a adus si, incet incet in casa mirosea a Craciun. Desi nu mancau, Esme, Emmet si Rose pregateau bucate traditionale pentru masa de Craciun.

In urmatoarea zi, mai spre dupa-amiaza, a inceput sa ninga. Era atat de frumos.

-     Cel mai frumos cadou de Ajun, spuse Ale’.

-     Hey! De ce nu mergem la munte? Intreba Simo.

-     Taci fata, zise Ale’. Tu vrei sa ii lasi lefteri?

-     Lasa fata ca se scalda in bani. Nu vezi?  UPS! Scuze:D

-     Nu-I nimic, scumpo. Ai dreptate, zise Carlisle. Trebuie sa mergem la munte. Ce ziceti de anul nou?

Esme se baga peste vorba lui:

-     Carlisle, dar, speram ca de anul nous a mergem pe insula…

-     Mergem si acolo….avem timp, iti promit.

-     Ohh…cum spui tu.

-     Elena, vii putin? Ma striga Marian din usa.

-     Sigur, am rosit eu in toata multimea aia si am iesit.

-     Va suparati daca v-o rapesc putin, cateva ore, pe Elena? Am un cadou special pentru ea.

-     Sa nu stati mult. Chicoti Edward. Ciudat…credeam ca Edward e tipul ala mai protector, care ar fi spus: “Ce vrei sa faci? Nici de Craciun n-o lasi in pace? Ea sta aici!”

-     Si, unde mergem?

-     O sa vezi….

-     Ce cautam la mall, la ora asta?

-     Aici mi-am ascuns cadoul.

-     Aha. Si ce cadou primesc?

-     O sa vezi…vreau sa te surprind.

-     Ei bine, déjà ai reusit.

Nu reuseam sa-mi dau seam ace planuia. Adica, am avut o vaga banuiala. Un costum de craciunita si chestii dastea si apoi o partida de amor salbatic…..sau senzual…nu prea stiam la ce sa ma astept. Totusi chestia asta ar fi devenit banala.

-     Stai sa te leg la ochi.

-     Off….nu din nou!

-     Bad a! Altfel te las fara cadou.

-     Bine! Ma sacrific.

-     SURPRIZA!!!!!!!!!!!!

-     Nu se poate! Scumpule te iubesc! Te ador , te iubesc, esti totul…..PRIETENII MEI!!!!

-     Elena! Pfailei, fetito ce dor mi-a fost de tine!

-     Tu vorbesti de dor? Eu te visez in fiecare saptamana!

Erau ele! “Surorile” mele. Alina si Ema.

-     Vai fetelor! Ce dor mi-a fost de voi. Sunteti reale sau e vreo iluzie optica?

-     Stai sa vedem. ZBUFF!! Ema mi-a dat o palma.

-     Hmm…au! Da , sunteti reale.

-     Mariane iti multumesc! Pentru tot! M-ai facut mai fericita ca oricand.

-     Da…mereu spui asta cand te bucura ceva.

-     Ba nu.

-     Ba da..

-     Ba nu!

-     Ba da!

-     Off…J) Cum ati ajuns aici?

-      Nu se vede?

-     Aaaah….ba da! Marian. Stiu…

-     Cat ma bucur! Cred ca o sa lesin.

-     Sa nu indraznesti sormea, ca te iau la palme!

-     Ok,  ok! Am inteles sa traiti, suri Alina….:))
Acum puteam spune cu adevarat ca am avut un Craciun perfect! Prea perfect!

Capitolul 16: Din nou acasa

Am fost intampinati cu multa caldura din partea Cullenilor, chiar daca ei sunt vesnic reci.

Ne-am pupat…ne-am imbratisat….au aparut si Simo cu Mitrutz in speranta ca le-am adus si lor ceva…Evident …am luat de toate pentru toti.  A fost amuzant.

Regretam ca totul a durat atat de putin si eram nerabdatoare sa plecam din nou.

-      Elena, mi se adresa Carlisle, ce ai dori sa faci acum?

-      In ce sens Carlisle?

-      Pai….acum ca tu si Marian sunteti impreuna…..va veti continua studiile….veti intemeia o familie….ce aveti de gand?

-      Ohh….despre asta e vorba? Pai…..stii…..eu ….adica….noi….dar totusi mai mult eu …..ne-am dori se ne alaturam voua. Acum ca v-am cunoscut ne simtitm atat de bine cu voi…..cel putin eu….ma simt protejata, ma simt iubita….ma simt de parca as avea familie…Nu ma mai simt orfana…

-      Ma bucur pentru tine…pentru voi…..dar ce ai decis…concret….

-      Stii Carlisle….m-am atasat atat de mult de voi….si nu stiu….daca as putea sa ma despart vreodata. In tine vad tatal pe care l-am pierdut de mult…..Esme e ca o mama pentru mine iar restul imi sunteti ca niste frati. Nu stiu cum ar putea exista Universul fara voi alaturi de mine. De asta voiam sa va rog……sa va implor….TRANSFORMATI-NE!!!!!!!!!!!!! L

-      NU!!!!!!!!!!! A tipat Edward. Cum adica sa va transformam? Parca spuneai ca ai citit cartile alea…..ai inebunit? N-ai vazut cat am ocolit transformarea Bellei? N-ai vazut cat a tinut Rose sa n-o transformam pe Bella. Nici nu o s-o facem. Adica ….o sa o facem….am citit asta din mintea Alexandrei. Dar tu….tu nu esti in niciun pericol…

-      Auzi….ia mai taci. Edward incepi sa ma enervezi. Tot timpul tu sa fii contra. Expiratule!!!! Bosorog fatalau ce esti X(……taci! Imi sarise tandara.

-      Elena nu ma face sa fac ceea ce nu vreau……spuse cu multa sila……suna atat de scary…..

-      Auzi…stii ce? Nu mai pot eu de tine…..daca ma omori asta e….daca ma transformi….mai bine. Abia astept haide….Musca-ma….haide mai musca-ma…am zis eu gesticuland cu degetul pe gat.

-      Mrrrr…….

-      Terminati! Edward pleaca de aici. Controleaza-te! Nu o sa ii faci nimic. Spuse Carlisle ca un ordin.

Edward il asculta o lua pe Bella si iesi. Era liniste pana cand ….:

-      Elena….Marian…..sunteti siguri ca asta va doriti?

-      Da Carlisle….cel putin eu….asta imi doresc din tot sufletul meu….tati. J

-      Si tu …Marian….?

-      E o chestie complicata….dar daca Elena vrea asta….si eu vreau la fel….vreau sa o am alaturi de mine pentru eternitate.

-      Vai…..ce romantic…nu-I asa ? spuse Rosalie enervata. Se repeta povestea …..domnisoara cea amorezata vrea sa devina un vampiras. Elena…..tu ai idée prin cate am trecut noi sa ajungem ceea ce suntem?

-      Da….da….Stiu Rosalie….ati suferit foarte mult.  Dar …cum sa iti explic…..as cadea intr-o depresie continua fara voi…….cred ca m-as sinucide intr-un final gandindu-ma ca oricum as muri mai devreme sau mai tarziu….chiar si cu Marian alaturi.Eu vreau Vampir……si punct.

-      Rose……daca asta vor…..spuse Esme….trebuie sa le respectam decizia…..daca Carlisle vrea.

-      Daca nu vrea Carlisle o face eu. J spse Alice plina de viata.

-      Chiar ai face asta pentru iubi a mea? Intreba Marian…

-      Desigur….doar e ca si surika mea…..te besc….va besc pe amandoi….si pe Simo, Ale’ si Mitrutz….:)

-      Vai….mersi…Alice…..>:D<….

-      Elena….uite ce e…..daca asta doresti……sigur……iti vom respecta dorinta si ti-o vom indeplini. Cand ai dori?

-      Pai…..nu stiu cum sa-ti multumesc Carlisle. Mariane….tu ce zici?

-      Pai…..eu zic sa mai asteptam oleaca….ne mai dezvoltam si noi….in vreo 3 ani? Ce zici?

-      OK….

-      Atunci o sa stati cu noi astia 3 ani sic and va hotarati concret vedem ce putem face.

-      Vai iti multumesc Carlisle……am sarit la el in brate si l-am imbratisat cat de tare am putut…….m-a luat cu tremuratul dupa aceea.

-      Si eu ce fac? Intreba Ale’.

-      Tu …..my little sun….o sa cresti si o sa te fac dupa aceea nevasta mea….doamna lup. Ce spui? Dar o sa mor…L……candva….vreau si eu vampiritza……;;)

-      Da….si eu vreau……de fapt nu…..imi ajunge o viata sa ma bucur de Mitrutz….nu-I asa Omu’ meu? Spuse Simo.

-      Asa-I nevast-o….

-      Dar eu ce ma fac?

-      Sun…..doar nu vrei sa puti? Scuzele mele pentru persoanele de fata care sunt vampiri…..

-      Dar o sa fiu frumoasa si o sa traiesc mult…..ca tine…..:(

-      Daca faci asta……eu te parasesc……nu vreau o strigoaica langa mine…..Ah…….de ce nu poti sa intelegi? Ale’….te rog……

-      Of……bine…..deci nu pot sac red…o sa ajung batrana si urata si cu niste riduri gigantic pe fata…si o sa am pielea zbarcita…..si o sa fiu alba in cap…….si cu niste ochelari dinaia comunisti…..nu vreau…..:(

-      Dar  eu o sa te iubesc la fel de mult……

-      Off….cat ma sacrific eu…..:(….Ale’ lasa garda jos.

-      Ahh….vino aici……

Urma un sarut pasional….cum numai Jake stia sa dea……

-      Elena…..voiam sa te intreb ceva.

-      Da…Carlisle…..

-      Ma gandeam ca daca tot ai ramas singura……nu ai vrea sa te adopt eu? Adica noi….eu si Esme….

-      Uau…..ati face voi asta …? Vorbiti serios?

-      Aha…..mereu mi-am dorit asa o fata ca tine….spuse Esme…..Esti atat de unica…..nu stiu…….simt ceva ce nu am mai simtit pentru nimeni……ba da….am simtit-o pentru pruncul meu……..care a murit. Ce zici ai vrea?

-      Nu pot sac red….Normal ca vreau ……Va iubesc…..Carlisle…..aaaah…tati…..mami….>:D<

-      Welcome in  our family …Mrs. Cullen Elena Cristina….spuse Emmet.

Capitolul 15 : Welcome back!

De cum am coborat din avion i-am zarit pe Jake si Ale’. Era imposibil sa n-o vezi pe Ale’…asa de mica la bratul lui Jake…care era imens.

-      Hey! Spuse Jake. Cum a fost drumul? Ma imbratisa.

-      Uite bine….:) Ne-am certat foarte rau…..dar ne-am impacat …J)

-      Mda….asta datorita mie….spuse marian incercand sa para jmekeras.

-      Ale’……fata ce dor mi-a fost de tine……de fapt nu mi-a fost.

-      Poarco! Mie mi-ai lipsit…..am sarit la ea in brate…..si ce scena siropoasa am facut noi doua la aeroport la Kogalniceanu. J Doar eram doua surioare.

In Ferrari-ul rosu, in timp ce mergeam spre Tulcea:

-      Fata, am o idée geniala…..

-      Da fata….spuse Ale’.

-      Hai fata sa ne facem surori pe bune. K

-      Cum fata?

-      Pai fata……sa ne taiem la deget ….nu stiu…..transfuzie de sange….dar fara vene taiate.

-      Uau fata……cum de nu m-a gandit la asta? Te-au invatat americanii asta?

-      Nu….! J)

-      Bine fata mie imi convine…doar stii ca te iubesc mai presus de orice….:)

-      Hey! Vezi ca sunt gelos….Mrrr…..spuse Jake.

-      Tu esti dragostea vietii mele in materie de barbat….

-      Iar eu sunt in materie de fata….intelegi don’soru’ Jake?

-      Da…da…….

-      Bai….spuse Marian…..sa vezi ce fatau a facut taicatu’ cand a vazut cana aia cu Dracula…..:))

-      Saracul…..am crezut ca ajungem la urgente……

-      Ce??????????????????????? Spuse Jake panicat.

-      Hoooooo!!!!!!! Nici chiar asa…..bai da’ ce le mai infloresti Mariane…..S-a speriat omul si atata tot….I-a picat fata, dar apoi a fost bine si am ras cu totii.

-      Doamne ce m-ati speriat….Allah….

-      Looool…..am spus eu si Ale’ in aceeasi limba.

-      Iubi’….dar tu esti musulman? Tot atata o tii cu Allah asta…intreba Ale’

-      Nu mai iub’s dar asa avem noi o chestie…de cand am venit in Europa, toti….si vampirii aia…..toti cu Allah…..era un musulman pe aeroport la Roma care se pierduse si tot striga Allah….Hamdurilah….Allah…….si noi am inceput sa radem…….mai putin Edward …..s-a dus si a vorbit cu musulmanul ala…….si dupaia s-a calmat.

-      Bai…..fara suparare…..dar Edward asta e cam fatalau , spuse Ale’.

-      Da…..e prea…..grijuliu…nu stiu……prea serios. Adauga Marian.

-      Stiu……nu poti sa il saruti prea mult ca incepe ca e prea periculos…bla bla…..si daca te saruta mai mult dupaia se scuza jumate de ora…..

-      Ce??????????? Toti 3 odata…..

-      UPS!!!!  Ce-am facut?

-      De unde naiba stii tu toate astea? Intreba furios Marian….

-      Chiar……WTF?  Adauga Jake?

-      Uau…..zise Ale’….fata esti tare !!!

-      Pai…..nu ….nu…e……off…..de ce incerc sa ma ascund ….oricum n-o sa pot tine ascunsa chetia asta toata viata…..OK…….am facut-o cu Edward. Multumiti?

-      Ce????? Fata tu visezi? Se prapadea de ras Ale’.

-      Nu fata….e pe bune.

-      Cand? M-ai inselat? Il omor…jur ca il scuip in fata…..il omor…….kkt de lipitoare…ce e…..spuse cu multi draci in el Marinush al meu….

-      Elena……ce vorbesti tu acolo?  Jake parea nedumerit.

-      Jake…tu stii….ca…..adica pisoi …si Ale’ voi nu erati in peisaj in momentul in care Edward m-a salvat de Victoria….

-      Nu….ia zi pisi ca imi place…..spuse cu gura la urechi Ale’. Atunci am realizat ca Jake oprise pe dreapta.

-      Deci…..cand am plecat la Constanta, in seara aceea nu stiu….Edward se simtea foarte atras de mine…si evident si eu eram foarte atrasa de el….Spunea ca e chestia aia cu mine si Bella …cum ca am fi suflete pereche…..si din cauza asta el ma doreste cum o doreste pe Bella…..ba chiar mai puternic. Si a lasat garda jos si a sarit pe mine, parca citindu-mi dorintele in ochi. Eu speram macar la un sarut…nu la dragoste pe nisipul marii noaptea…

A doua zi cand m-am trezit….singura….am crezut ca visasem…..dar apoi in timp ce ma plimbam a venit langa mine si mi-am dat seama ca era real. Si asta a fost….am pus punct atunci cand a aparut Marian. Am decis ca desi ne pare rau, Bella nu merita sa I se intample asta.

-      Hmm…..cine ar fi crezut…..vampirasul protector sa se lasa prada sentimentelor…..spuse Jake. Elena, daca te ranea? Daca te musca sau daca iti sugea sangele? Doamne ce idiot. Mai bine venea eu cu tine.

-      E ok…..adica nu a fost cine stie ce…..a fost ca in visele din celalat univers. J

-      Pisicutza mea……daca iti facea ceva, jur ca ……de fapt nu stiu…..imi vine sa merg s ail omor….

-      N-ai nici o sansa asa ca stai potolit.

-      Fata…glumesti? Fatalaul a facut asta? Nu pot sa cred.

-      Da…..dar taceti!! De fapt oricum o sa va citeasca mintile….Nu mai conteaza.

-      Iubi….porneste motorul……vreau sa ajung acasa pana la 80 de ani.

Nimeni nu a mai scos o vorba. Jake a pornit motorul si a condus nebuneste cu 120 la ora.

Capitolul 14: Drumul

-     Nu-ti pare rau ca pleci? Spuse Marian in timp ce imi inchidea portiera.

-     Ba da….stai sa mai arunc o privire de ramas bun….casa Cullen…..Forks……aici si-au inceput povestea Ed si Bell’ ….aici eu si Marian ne-am croit  plnurile de viitor……aici…unde am petrecut zile de vis…….

-     Nu o sa uit prea curand locul asta……

-     Hmm….eu n-o sal uit niciodata am spus usor indurerata……imi e greu sa ma despart….

-     Lasa ca mai venim noi….spuse in timp ce ma saruta drept consolare…..

……………………………………………………………………………………………

Eram déjà in avion……asteptam sa decoleze…….

-     Si ce facem? Am spus eu ca si cum am lua-o de la capat….

-     Cum adica? Spuse el razand…….

-     Dormim …..stam….citim….vorbim…..ne alintam…..nu stiu ….spune tu…..

-     Tu ce preferi? A lasat totul la alegerea mea… Pai….eu…ma gandeam sa sarim cu parasuta :X….se poate:D ???

-     Nu vrei sa pastram asta pentru urmatoarea luna de miere? J)

-     Bine….dar nu stiu daca voi rezista….=))

-     Hai mai bine sa vorbim……

-     Dar….pisu’ facem déjà asta……

-     Mda……dar sa gasim un subiect anume….

-     Viitorul….am spus eu asa pe un ton optimist….

-     Elena…..mai tu iar aduci vorba despre transformarea in vampire si copil? Doamne chiar nu te lasi deloc?

-     Nup ….! J

-     Iti dau papucii si parasuta….sa mor eu……K

-     Bine…..macar asa…poate o sa gasesc pe cineva cu care sa fac un copil…….sau poate ca nu…poate voi devein vampire si atata tot……Hai pa….imi sarise tzandara….

-     Hai….mah….mai usor…..ho!!! doamne ce ofticat era si Marian…..Hai fara cearta…..de ce sa se termine asa de urat?

-     Din cauza ta!!!!

-     Tot eu sunt de vina?

-     Da….

-     Ba nu!!! Tu ai adus subiectull……

-     Ia mai taci…..!!! am tipat…..cred ca se uita lumea la mine….

A fost liniste tot restul drumului….am si dormit putin…..

Ma gandeam sa ma impact cu Marian ….era normal….dar stiam ca gresisem si ma gandeam cum sa fac sa nu par o ipocrita……Nu prea aveam de unde allege……

Dupa ce ne-am pus centurile de siguranta:

-     Da’ ce faci? Nu ma pupi? Am spus eu asa copilaresc……

-     Nu……a raspuns scurt ca si cum l-as fi intrebat daca ii e foame…..

-     Ce rau esti……

-     Stiu…..a spus la fel de normal…..

-     Dar…..

-     Taci….a spus normal …foarte linistit….si astfel mi-a taiar vorba…..

Am tacut si eu …..Dupa 10 minute m-am prefacut ca adorm si am inceput sa ma las pe umarul lui……..si m-am ghemuit….si imi era asa de bine…..iar cand el si-a ipleticit bratul in jurul meu am stiu ca totul avea sa fie OK…….Cred ca chiar am adormit……..

-     Pisu’ …..hai…am ajuns….trebuie sa coboram….cred ca Ed….sau Jake….sau Mitrutz…unul din ei e aici.

-     Neatza….(K………

-     Mda…..cum spui tu…chicotea…..

-     Ce bine e sa-ti vad zambetul pe fatza………am spus eu asa happy

-     OOhh……vino aici pisu’ meu mic..,….:X te iubesc

-     Eu te ador……pisoi:X….am \adaugat eu.

-     Deci….ne-am impacat……inca o data…..

Inca unul din finalurile fericite ale vietii noastre…..:X

Capitolul 13: Discutie matura

M-am trezit printre ceasafuri albe, intr-o camera straina si parca cunoscuta dintodeauna. Nu eram pe un pat….eram pe o canapéa neagra din piele…..Era chiar ea? Doamne visam….eram 150% sigura….probabil ca eram tot in ghioarla mea de pat cu cearsafuri galbene……Si asa pierduta in gandire, aud un tipat:

-     Auuuuuuuuuuuu! Mortii ma’tii…..

-     Aaaaaaaaaaaaaah………….cine e acolo……?

-     Bau bau…..

Era chiar el…..omul vietii mele.

-     Trebuia sa fie o surpriza…..

-     Lasa….ca e bine si asa….macar nu murim de foame….:))am spus eu foarte vesela.

-     Mda….dar voiam putin romantism…..sa ma umanizez si eu oleaca.

-     Hmm…de ce? Mie imi place asa cum esti…ORIGINAL….unic.

-     Dar sunt ….nu stiu ….ma imbrac prea sport….

-     Ba nu…..si n-o sa faci nimic si cu asta basta.

Am facut un botic asa mare si niste ochisori…..dulci…era fata mea teatrala…totul imi iesea cu ea.

-     Offf…..bine……dar macar mergem azi undeva…sa ne plimbam, pe plaja……e soare afara . Hai stiu ca’ti place soarele.

-     Mda……tu ma cunosti cel mai bine. Nu stiu de ce nu ne-am combinat noi 2 mai devreme. Ne intelegeam asa de bine….unii ar spune ca eram impreuna….am spus eu in timp ce luam o muscatura din batonul de Fitness cu capsuni.

-     Poate pentru ca nu am vrut sa recunoastem ca ne placem….nu stiu….poate ca eram orbit….poate ca te vedeam altfel….poate eram prea obsedat de fotbal…nu stiu….:-??

-     Si ce vrei sa spui? Ca nu mai esti? Am spus eu razand….

-     Ehhh…..ba da….a spus si el razand. Dar acum e ceva mai important decat un meci de fotbal.

-     Ciar insemn eu mai mult decat un meci? ;;)

-     Nu ti-am demonstrate azi – noapte?

-     Ba da…..era o intrebare retorica….:))

-     Pfaii…..da’ nu m-am prins….taran ce vrei sa’mi faci?

-     Looool . J)

Am ramas asa veseli pana dupa pranz…..ne-am petrecut dimineata plimbandu-ne prin padure…..nu era prea interesant, dar era plin de farmec. Dup ace am venit acasa si am mancat niste paste cu sos si chiftelute, pregatite de mine, ne-am pus sa strangem masa. Fusese prima data cand am gatit pentru un baiat in afara de tata.

-     Hai….ami repede Marinwx……ce’ti ia asa de mult sa speli o farfurie?

-     Hey……nu’I asa de usor…..>:P

-     >:P

-     >:P>:P

Scoteam limba unul la celalalt si ne apropiam tot mai mult pana cand a vrut sa ma sarute iar eu m-am dat din calea lui si in catea secunde era pe jos…..farfuria era in chiuvetaJ)

-     Uite-o mah ce rea e…..tu o sa ma duci la pierzanie…..spuse vaitandu’se si razand in acelasi timp….

-     Ba nu…am raspuns scurt dupa care am incheiat partida de scos limbi….:P

-     Macar ma ajuti? ;;)

-     Off….bine…..

Normal…e Marian….nu se lasa fraierit el….ma tras pe jos si in acteva clipe ne rostogoleam prin bucatarie…Doamne ce copii prosti eram….:))

Era sa pocnesc de ras……si cred ca aveam un cucui déjà….

-     STOP!!!! Gata…..nu mai pot…..o sa ajung la urgente si Dr Cullen e in Romania….:))

-     Bine ….gata scumpo…..>:D< Off Love….>:D< cat te iubesc….spuse asa de poetic…..

-     Mda….si eu te ador pentru eternitate….:X

-     Mda…….

Ce seriosi am devenit deodata….

-     Ca veni vorba……stii…….aaa……trebuie sa vorbim serios…..

-     Da….stiu…..

-     Uite…….hai sa ne asezam. Ne-am dus pe canapéa.

-     Stiu ce vrei. Spuse el scurt.

-     Serios?

-     Da….stiu ca iti doresti sa traiesti pentru eternitate….

-     Da….dar asta numai alaturi de tine. L-am completat eu.

-     OK….inteleg……si eu imi doresc asta…cred. Dar trebuie sa ne gandim bine….Nu e ca si cum ai spune ne intalnim maine, dar asta depinde de amandoi……E o chestye de viata.

-     Si…nu…..nu….vrei? Ce ne-ar putea impiedica?

-     Hm……nu vreau a omor oameni. Cred ca e un argument important.

-     Dar nu trebuie sa faci asta…..i-ai vazut pe Alice sau pe Jasper sau pe Rosalie sau pe Edward ca omoara oameni? Vom sta alaturi de ei….ei ne vor ajuta……vom fi bine….si noi si restul oamenilor….

-     Chiar crezi? …..

-     Sunt sigura…….

-     Dar esti sigura ca ma vrei pe mine? Esti sigura ca eu sunt alesul eternitatii tale?
- Mai mult de atat nu pot fi…crede-ma….Te iubesc 4ever.

-     Si eu…..love…..pentru o eternitate…..

-     Dar ….stay…….vreau un copil inainte sa ma transformK am spus ca o isterica….cred.

-     Eu vreau tripleti…..a izbucnit din nou in ras, crezand ca eu glumesc…..

-     Eu nu glumesc….Vreau un copil si punct.

-     Si, Elena , tu crezi ca e sunt in stare sa’ti fac un copil? Am aproape 17 ani….

-     Si eu am aproape 16…..chiar conteaza? Avem varsta perfecta…..un urmas frumos ca tine si intelligent k mine:>

-     Ce vrei sa spui? Ma faci prost in fata?

-     Nu prostule…..8-| da’ eu sunt mai desteapta…tu esti frumos si atletic…..si cu mintea ascutita…..Ia zi…cine a tocit in 1 – 8? =p~

-     Mda….tu…..Dar’ tot nu vreau un copil.

-     Nu ma intereseaza……daca nu’mi faci un copil ma arunc in ocean din La Push…….

-     N-ai tupeu….nu esti asa de tampita……

Simteam cum fierbe sangele in mine i-am dat o palma din reflex de l-am darmat si dupa aceea am luat’o la fuga spre usa. Am alergat apoi spre masina……m-am urcat si am tunat motorul la maxim. Conduceam cu viteza mare…foarte mare…….daca mi-as fi putut masura furia aceasta s-ar fi masurat in km/ ora. Plangeam…….de furie….De ce sa nu vrea un copil? Doar nu il omor……..Ce naiba? Nu vreau sa stau sa ma uit la copii altor golani sis a zik: ia uite mah….eu n’am fost in stare sa fac unul….:|

Am oprit in La Push…dar no problem ….nu aveam de gand sa’mi iau viata pentru o cearta din asta……..o sa isi ceara scuze cand ma intorc……

Era placut sa ma plimb pe plaja….desi sulfa vantul, batea soarele…era placut….foarte placut….relxant. Am avut timp sa gandesc…..mai aveam timp sa discutam despre copil….nu se putea ca o discutie dinasta stupida de mofturi de fetita alintata sa stea in calea fericirii ETERNE…..

Am hotarat sa ma intorc……..

Luminile erau stinse in casa, desi afara se lasase noaptea. Se vedea doar o pacla de lumina ……cred ca era cea de la baie……m-am apropiat incet……ce ciudat mod de a se relaxa……sa faca baie…….baietii astia…..M-am dezbracat si, incet ca o feline m-am dus si am deschis cabina de dus……tipand:

-     SCUZE!!!!!

Saracul …cred ca sa s-a speriat….:-s

I-am sarit in brate sub apa….RECE…….

-     Tu vrei sa te omori cu apa rece? Sa stii ca nam niciun ban….sunt saraca lipita si in plus aici nu sunt nici biseici nici cimitire ortodoxe.

-     Credeam ca te’ai sinucis…..asa ca m’am gandit so fac si eu….dar mai dureros……a spus pe un ton ironic.

-     Ok……am spus asa serioasa…..sau cel putin asa incercam sa par….Ce zici….ne sinucidem amandoi acum,aici?

-     OK….dar mai intai facem un copil…..nu accept un refuz

-     LoooolJ) Ok….facem…..:X

 

A fost chiar placuta sederea in Forks. Am nimerit zile frumoase…..am vizitat La Push si orasul ….chiar si pe tatal lui Charlie….Bella ne daduse o scrisoare pentru el….Jake i-a trimis tatalui sau o cana cu Dracula……saracul Billy….ce fata a facut….

Mi-am luat cateva suveniruri….aaaahh….se pun mai multe?

A fost frumos…..iar eu cu Marian ne’am hotarat sa facem un copil inainte de trecerea la eternitate….:)

Capitolul 12: Luna de miere

Mi-am luat cateva haine….dar foarte putine….credeam ca glumeste Marian….cand spunea ca mergem in SUA. Ma gandeam ca mergem undeva la munte….nu stiu…undeva unde sa stam retrasi.

Am luat una din masinile familiei Cullen….un Ferrari rosu. Am mers la aeroport , la Kogalniceanu si in cateva ore….mai multe….de fapt, am ajuns in Seattle ……

-     Mariane…..da-mi o palma…..

-     De ce?

-     Sa vad daca visez sau nu….

-     Si trebuie neaparat o palma? )

-     Cred ca da….:-?? . Doamne ce confuza eram….pana cand….un sarut neanticipat veni de la Marian. Ma simteam de parca plutesc. Mi s-au inmuiat picioarele. Ce frumos era….eram in Seattle cu Marian.

-     Hai acum ca ti-ai dat seama ca e real….trebuie sa ajungem in Forks.

-     E vreo gluma?

-     Nu mai….haide….am primit instructiuni clare de la Edward si Alice.

-     Mda…..ma gandeam …cum ajungem in Forks?

-     Cu masina…..

-     Care masina, Marian?

-     Un Volvo argintiu e bun? Si-mi arata un Volvo parcat la aeroport.

-     Doamne……cat ti-a luat sa planifici toate astea?

-     Nu mult…..dar merita….

-     Nu cred ca merit eu toate astea…..

-     Cum sa nu…..esti ingerul meu…..esti viata mea….lumina ochilor mei.

-     Doamne….o sa rosesc in puii mei…..:X

-     Hai…..

Imi traiam visul cu ochii….nu’mi venea sa cred…..Drmul mi s’a parut prea scurt….Dupa vreo 2 ore m’am trezit in fata unei case cu pereti de sticla…..era foarte luminoasa….asta …Nu….era casa Cullen…..

-     Hai ca’mi vine sa lesin…..

-     Hai nu mai lesina……

-     Marian….

-     Da  …love…J

-     Parca nu’ti placea  Twilight :-s…..

-     Nu’mi placea filmul ….dar asta nu inseamna ca nu’mi plac in realitate…J)

-     Hmm….mda….asa’i…..

-     Oricum sunt foarte foarte tari…..de treaba…..nu stiu :X te fac sa prinzi drag de ei…..

-     Stiu :X

-     Hai d’soara Andriol, viitoare Badea….sper…:-S…trebuie sa trecem pragul in brate….

Credeam ca visez……..deodata pluteam……am inchis ochii si m-am lasat sarutata….dar nu pentru mult timp……m-am repezit ca o salbatica si l-am darmat pe canapéa…eram deasupra…..si , ca o fiara din salbaticie i-am rupt camasa hot pe care o avea…..doamne ce pachetele….si erau toate ale mele….pentru eternitate….

Au urmat moment euforice….parca eram in filme….ne iubeam. Nu era numai de placere…..era o pasiune nebuna….

Capitolul 11: Mostenire

Trebuia sa se intample…..Iuliana asta….ce naiba vrea? N-a miscat un pai pentru tata si acuma vrea avere….saraca mama….cata dreptate avea….

-     Uite-o… spuse Marian. Te simti bine?

-     Ma simt puternica….

-     Stai linistita Elena…am o mega propunere….spuse Jasper…avocatul meu.

Iuliana a venit acasa. Noi eram in curte, in foisor….noi, respectiv eu, Marian si Jasper. Nu voiam prea multa lume de fata.

-     Iuliana? Tu esti??? Nu….nu pot sa cred….cat de falsa eram….lacrimi si lacrimi….da’ pentru ce eram asa de falsa?

-     Mda…..sora mea ….vitrega…ce mai faci? Ce voce simandicoasa….ia uite taranca….a plecat de la coada vacii si a ajuns la coada Loganului. E clar de ce nu puteam sa o support….ea nu-mi dadea de ales….

-     Vino sa te imbratisez….doamne….nu te’am vazut de ani….

-     Si tu ai crescut…ce sa zic…..

-     Vaaai…Iuliana…inca mai pastrez catelusul acela mic de plus de la tine…:X

-     Mda…mda….bine …bine…..uite de ce am venit……vreau sa discutam despre mostenirea tatei….

-     Hmm……bineJ….ce vrei?

-     Jumatate…..

-     /J What? Tu stii despre ce vorbesti?

-     Tu n-ai dreptul nici macar la un sfert dintr’un sfert dintr-o zecime.

-     Ba da…..

-     Nu scrie nimic de tine in testament……

Exact…un testament falsificat …..de Jasper si sursele lui. Era perfect. Acolo spunea ca sunt stapana absoluta a intregii averi Andriol. Ce frumos suna….

-     Ce testament? A spus asa cu nasul incretit.

-     Originalul de la asta….

-     Nu pot sa cred…..

-     Mda….nici eu nu pot sac red cum a putut tata sa conceapa o fiinta atat de batuta in cap, ca tine, dar asta e….obisnuieste-te.

-     Cine te crezi tu mah…mucoas’o…!!!

-     Be careful…..a spus cu sila Marian….Stai….vorbea engleza…..

-     Te tii bine nu? Cu maimute dupa tine…..

-     Maimuta e ma’ta aia betivanca…..fah proasto…..nu te uiti la tine? Rapanoasa de oras. Doamne ti s-a sculat acuma de mostenire……N-ai venit sa-I dai lu’ tata un pahar cu apa….si acuma de roade curu dupa avere. Hai pa.

-     Bastarda dracu…..cine-s maimutoii astia?

-     Prietenul meu din USA si avocatul meu, Jasper Hale.

-     Bonjour ….spuse Jasper politicos.

-     Buna ziua a raspuns Iuliana foarte ciudat , dintr-o data….

Aaaa….da…..puterea asta a vampirilor….iti taie rasuflarea pur si simplu…

-     Deci, d’soara Andriol, dupa cum puteti observa in acest testaement scrie foarte clar ca d’soara Andriol Elena Cristina, sora d’voastra, este proprietara absoluta a intregii averi.

-     Mda…..v…vvad si eu….vai da’ ce naucita era…..e  clar…Jasper stia ce spune.

-     Sora dumneavoastra, pentru a va demonstra generozitatea sa nemarginita [[simteam cum ma inroseam]] s-a decis sa va dea o suma in valoare de 10 mii de $ sau o masina. Trebuie sa va decideti.

-     Domnule…Hale….nu stiu ce sa zic….sa simt flatata….de propunerea aceasta, dar nu pot lua o decizie atat de repede.

-     Desigur, nici o problema….va lasam un ragaz….va lasam singura un timp?

-     Da….ar fi perfect…..

-     O cafea…un suc…ceva?

-     Un suc de portocale, daca se poate.

-     Ok…..va lasam.

Ne-am retras toti trei.

Doamne muream de ras in casa….simteam ca……….se invartea totul cu mine si…..

M-am trezit pe pat….ce m-a apucat sa lesin in halul asta…..

Eram singura….nici macar Bella…Esme….nimeni……trist. M-am dat jos din pat si am mers sa deschid usa…cand sa pun man ape clanta , aceasta se deschise, iar eu am avut un soc…..

-     Hai mai ca esti bine….Love a mea….

-     Hai taci….vino aici….

Sarut de buna dimineata ….sau ce? Doamne dar cum ma simteam….Cred ca daca as fi fost baiat, as fi avut pofte mari…..si “reactii”….Hormonii astia…8-|….

-      Am lesinat…acuma m’a apucat si pe mine….Ce s-a intamplat?

-     Iuliana a plecat cu Jasper sa-si cumpere masina. O Toyota Yaris.

-     Doamne si de unde vrea sa-I platesc eu masina….

-     Nu cred ca platesti ceva….

-     Hmm…lasa la cat de bogati sunt…..

-     Facem o plimbare?

-     Suntem singuri?

-     Mda….nu stiu…..hai…..dar unde?

-     Pana in State.

-     Ce????
Esti nebun?

-     Nup….:)….obsedat de fotbal si de tine, dar nimic mai mult.

-     Pff….nu pot sa cred? Ce facem acolo?

-      Mergem in luna de miere…..

-     OK….:))

M-am ciupit de mana stanga….si cred ca mi-a ramas urma la cat de adanc am infipt ghearele in piele….da asta era….Traiam o poveste…..un basm….

Capitolul 10: Sfarsitul inceputului

Edward a venit si m-a luat in brate…

-     Esti bine?…..esti speriata? Ce se intampla? Ai vreun atac de panica???

-     Nu…nu….eu doar….sunt fericita….:)

-     Ca esti in viata? Sau ca a murit Victoria?

-     Cred ca sunt fericita sa stiu ca totul e bine acum ca s-a terminat cu bine….

-     Oooohh….mi-a dat un sarut foarte rapid…..probabil presimtind ca nue  nimni prin preajma in afara de Jake, care era in tufisuri sa se schimbe….

-     Ce-I asta?

-     Sa-I spunem un fel de premiu

-     Premiu pentru ce?

-     Premiu pentru ca esti o luptatoare….o persoana minunata…J

-     Oohhh…

-     Probabil ca vei avea niste copii foarte inteligenti si curajosi si frumoi ca tine….

-     Hmm….da….copii….nu  prea cred….

-     De ce nu?

-     In primul rand trebuie sa gasesc pe cineva cu care sa ii fac….

-     Si nu ai gasit? A intrebat deodata nervos….m-a lasat jos si s-a uitat fix in ochii mei timp de o secunda nesfarsita….:|

Apoi a disparut…..ce  naibii mai voia? Nu el a spus ca trebuie sa ne vedem de vietile noastre? Ce mai vrea acum? Se simte inselat…..ce are?  Sa fie sanatos pentru eternitate cu Bella lui sis a ma lase in pace….:|

-     Elena esti bine…..slava lui Allah….

-     Mda….Alice ….sunt ok….mai bine te duci dupa Edward

-     Edward e bine…si unde Dumnezeule mare e Jake….? Trebuie sad ea foc la chestiile astea….Doamne Ellena, cum poti sa stai asa?:| aici?

-     Ma simt bine….sun chiar vesela….

-     Jake aparu de nicaieri si dadu foc “gunoaielor”.

Alice a plecat la ceilalti sa le spuna ca totul e OK.

Eu am ramas cu Jake…..ne-am uitat prin ce a mai ramas din fosta mea casa….

-     Daca-r stii lumea ce lupta s-a dat aici…spuse Jake…

-     Ar devein monument istoric…..am completat eu…

Si amandoi ne-am trezit razand.

-     Nu serios acuma….s-a dus naibii totul. Probabil ca o sad au asta la un pret de nimic si s-a terminat. Banii ii depun intr-un fond pentru batranete.

-     Cate planuri….mai apuci pensia? Credeam ca ramai printre noi….

-     Probabil….inca nu mi s-a hotarat soarta. Cand se decide ceva te anunt. Dar tu?

-     Eu…..ce?

-     Cum e cu noul tau suflet pereche…?

-     Alexandra e …..o tipa de treaba…..chiar o iubesc….cum o iubeam pe Bella asa o iubesc pe ea….Ale’ e unica in felul ei…..asa mica cum e….e o fiinta nemaipomenita trup si suflet.

-     Hmm…ce ironie a sortii….noi mergeam la hotel s-o punem, si pana la urma totul a luat o intorsatura ciudata…..

-     Mda…

-     Jake…oare ce s-ar fi intamplat daca Ale’ nu era acolo?

-     Probabil ca am fi continuat planul….

-     Mda…..cred ca ai dreptate.

-     Si….acum ca nu mai e niciun pericol…se termina totul?

-     Jake…nici nu stiu….eu sper ca nu….

-     Stii…..am vorbit cu Marian….

-     Ce ti-a zis?

-     Mi-a povestit ca s-a suparat dintro prostie si ca regreta….a zis ca s-a simtit ca un bou….dar acum a sus ca nu vrea nimic mai mult de la viata….a spus ca tu l-ai luminat.

-     A spus el asta? J)

-     Nu prea iti vine sa crezi nu?

-     Pai….nu…..atata ne-am injurat…si acum asa deodata…..suntem impreuna si pare ceva serios….oare suntem pregatiti?

-     Dar tu crezi ca Ale’ e gata sa-mi stea alaturi o viata?

-     Poate chiar si mai mult….de ce –o transforma? Ai aveao pentru eternitate.

-     Nu-I  idée rea. Oricum l-as provoca pe Edward sa ma omoare daca ea ar pati ceva. Ca veni vorba…si tu ar trebui sa fii transformata.

-     Eternitatea e ceva la care viseaza oricine….dar pus in fata faptului…nu mai e asa de simplu….eu personal aleg sa fiu muritoare……

-     Dar vei fi nemuritoare…..aparu Alice topaind pe acolo…..Am vazut eu…..cu noi 4ever…..

Alice venise cu Marian in urma lui….si apoi aparu si Ale’.

Doamne cata dragoste putea fi intre Ale’ si Jake…..asa ceva n’am vazut nici in telenovele…..se vedea ca sunt suflete pereche…probabil Jake nu stie ce’I aia….sau e prost….dar era evident….suflete pereche….:X

Eu si Marian eram mai ….altfel…..cat timp ne’am avut ca fratii faceam oice si discutam orice….nu e mare diferenta….la ultima aniversare era sa mi-o traga la cat de beat era….Noi….de la departare ne’am deschis bratele ….si alergand asa incet ca in filme ne-am imbratisat….si dupa o portie de ras au urmat saruturile….

Era un amor copilaros…..era frumos…..adica na…..era tipic noua sa facem asa…..
Timpul a trecut repede dupa aceea…..Alice a terminat de redecorat totul….si noi…astia mai umani, respectiv eu , Marian, Ale’, Jake, Simona si Mitrutz ne’am mutat aici.

Da….exact…Simona si Mitrutz erau impreuna….mi se parea ciudat, dar se potriveau…se vedea ca avea sa dureze. Simona a reusit sa-I puna capac. Cullenii stateau la mall. Totul era frumos….Bella si Edward aveau o perioada mai grea….chestiile cu cererile in casatorie….Emmet se amuza foarte tare pe seama lor. Eram , cred, cea mai mare familie din cate exista. Si…am mai realizat ceva. Eu si Bella abia daca ne vedeam…..sau chestii de genul. Deci, nu eram suflete pereche. Toti am stat pe ganduri la o explicatie logica pana cand:

-     Aha….!!! Asta e!!!

-     Ce-i??? au sarit toti deodata pe mine.

-     Stiu….Bella era ….adica este personajul meu preferat din Twilight, deci, pasiunea mea pentru carti ne-a adus atat de aproape….pasiunea asta m-a adus aici. Dar cum , pe parcursul acestui timp au fost toate evenimentele astea, ne-am distantat pentru ca pasiunea mea s-a cam dus….adica imi place….Stephenie Meyer e the best….dar nu mai sunt chiar asa obsedata……

-     Are logica…a spus Carlisle.

-     Sa stii….a fost Edward de accord..

-     Esti asa desteapta beibi….mi-a spus Marian….

-     Elena….ingerul meu J sari Bella pe mine.

-     Deci, rezulta ca noi nu mai avem legaturi cu voi…iar voi sunteti liberi sa dispareti unde vreti voi J

-     Cum poti sa crezi asa ceva? Dupa toate astea ne dai papucii in halul asta? Spuse enervata Rosalie…

-     Nu….Nu Doamne frereste….

-     Pai…..cam asa suna…sa stii…spuse Emmet, care , ca de obicei mai avea putin si plesnea…de ras …evident.

-     Nu vreau sa credeti asta….doar ca……ma gandesc ca poate nu va place de mine……ma gandesc ca stati cu mine doar pentru ca aveam legatura asta cu Bella…nu stiu……ma simt ciudat……eu si ideile mele….Dar daca vreti sa ramaneti….sunteti bine veniti. Daca vreti sa ma primiti in familie…..e….e ceva nemaipomenit….

-     Oooh….draga mea…..spuse induiosator Esme dupa care ma imbratisa…..

-     Imbratisare de gruuuup….am spus eu….

M’am trezit apoi strivita de 13 suflete….Doamne ma simteam mai rau ca o piftie…….nu aveam aer……am simtit nevoia…..asta cand am avut puterea, sa zic:

-     Aaaa…ee…rrr…..

Toti s-au dat la o parte….si dupa cateva inhalari de aer proaspat….se zguduia mallul de atata ras.

Capitolul 9: Replici

Am ramas singura din nou…..adica nu eram prea singura…Edward era plecat la Coral sa stea cu Bella, iar Alice intelesese din ce auzise din discutie ca am nevoie sa stau singura….sa ma gandesc.

Ma gandeam cum s-au intamplat toate astea. De ce? Aveam o viata linistita…mergeam la scoala, eram o adolescenta linistita….un om  la locul lui. Imi traiam viata mea de muritoare, ma bucuram de pasiunea mea pentru cartile Twilight Saga,  imi placeau hainele frumoase, blugii stramti, tenisii….lucrurile tipic adolescentine….numai sa nu fie de firma.

Ce frumos era …Toate astea ca sa ma trezesc intr-o zi alergand nebuneste de un vampir criminal. Dintr-o data m-am trezit in sanul familiei Cullen…apoi am realizat ca mi-am pierdut ce era mai frumos si mai pur din mine cu vampirul preferat din poveste. M-am trezit la cumpana vietii….pentru ce? Ca mai apoi sa aflu ca destinul se schimba …ce PROSTIE!!!

Daca voiam, puteam sa ma combin cu Marian si in realitatea din trecut, dar nu am vrut. Era bine cum era. Acum nu mai e ce urma sa fie…dar ce urmeaza?

M-a luat somnul….cand m-am trezit, nu mai eram in camera saracacioasa a copilariei mele. Adica, parea aceeasi locatie, doar ca era moderna…prea moderna…imi placea, era evident. Se vedea pe fata mea.

-     Alice…ce-ai facut cu camera mea?

-     Iti place nu?

-     Glumesti? Asa mi-am dorit-o mereu.

-     Stiam eu…de fapt, toata casa o sa fie rearanjata. Dar dpa ce terminam cu Victoria.

-     Unde e Edward? Unde sunt ceilalti? Am intrebat putin panicata.

-     Pai…Ale’ cu Simona, Jake si Marian sunt la bucatarie. Pregatesc ceva de mancare….clatite …cred. Edward a plecat. Lupta trebuie sa inceapa…

-     Oooo NUUUUUUUU!!!!… Eram ingrozita…Unde?

-     La Somova, in padure…

-     Cati sunt….cat la cat….

-     Nu conteaza….oricum vom castiga….

-     ALICE!!! [[fierbeam]]….te rog spune-mi…

-     Nu te agita…totul va fi bine. Noi suntem 25 , iar ei sunt 35…dar sansele sunt mari.

-     Ce??? Iti dai seama ca ar putea muri acolo?

-     Nu o sa moara nimeni. Am vazut asta. Stii ca va fi bine…

-     Cum spui tu. Deci, nu trebuie sa ne temem.

-     Nu….nu trebuie.

-     Hai mai bines a facem altceva……

-     Nu vreau la bucatarie…simt ca mi-ar face greata, chiar si de la clatite.

Am inceput  sa rasfoim niste reviste. Vorbeam despre moda. Ii spuneam despre preferintele mele in combinatii, iar Alice se ingrozea. Spunea ca singurul lucru bun sunt tenisii [[converse , cum le spunea]], dar ea  n-ar purta asa ceva niciodata.

M-a intrebat despre prietenii mei…si “prietenii” pe care i-am avut. Era amuzant. Din nou ma simteam ca o adolescent implinita. Era ca si cum as fi fost cu ecea mai buna prietena a mea.

Deodata telefonul a sunat.

-     Ed….o Doamne NU ….ii vad déjà……Grabeste-te!!!

-     Alice…ce se intampla….pe cine vezi?

-     V……v…Victoria…a tipat atat de tare, incat cred ca si Victoria si-a auzit numele.

Toti au venit gramada afara, iar Jake si-a sarutat iubita, Ale’, iar apoi s-a transformat in varcolac.

In urmatorul moment era aici. Doamne nu pot sa cred. Ce frumoasa era…..parul ei…rosu…:X…unic…parca era desprinsa din povesti…dar chiar era…Pielea alba in contrast cu parul rosu…ceva ce poti vedea doar odata in viata. Chiar asta am simtit….ca va fi prima si ultima data cand vad asa ceva. Un feeling ……urma deci sa mor. Ce trist…mai aveam atatea de facut…un copil , probabil…voiam sa ma fac actrita….voiam sa joc intr-o telenovela romaneasca sau mexicana …voiam  sa-mi las amprenta pe Broadway…voiam sa mor batrana si linistita…si bogata.

-     Mai …mai….mai….Elena…

-     Marsh….nu vorbesc cu tine. Esti rea si vrei sa ma papi scorpio!!!.

-     Hmm……ce fetita desteapta…nu cumva ai vrea tu sa ma mananci pe mine?

Ce intrebare neasteptata……hmm….nu suna rau. Ar insemna 3 zile. Atata ar dura transformarea si apoi as putea sai sfasii capu’ ala acoperit de un par minunat. Cred ca pe dinauntru e neagra de atata rautate…

-     3 zile…atata da-mi….si o sa vezi ce frumos ar sta capul tau infipt la intrare in oras. Dar…UPS….n-ai cum sa vezi asta daca esto moarta am uitat…Lasa….o sa-ti fac o poza si am s-o trimit in IAD.

-     Inteligent…mi-ai putea fii fiica.

-     Ce blestem…..am spus nepasatoare.

-     Pacat ca nu pot sa mai astept 3 zile.

-     Roade niste morcovi….sunt buni sa stii…si fac bine la ochi.

-     Dar….esti asa de apetisanta………si cu morcovi m-as deshidrata….

Ma gandeam cum sa mai largesc discutia……pana venea Ed….

Victoria era cu un nou-nascut….

-     Ti-ai adus si plozi cu tine?? Lol….:))

-     Sa-mi tina de urat …asa……

-     Mda…da….sa te tina in carca…sau mai bine zis sa te apere…Bre’ tanti urata….cu negi pe nas….pe mine n-ai sa ma duci pe mine de nas…..

-     Ce te face sa crezi asta?

In momentul acela Jake m-a lins pep alma…asa pe nesimtite. Am stiu ca e un semn. Edward venea incoace.

-     Nu cred….stiu….

-     Si ce stii…mai exact…..

-     Stiu ca azi o sa mori….javro…..

-     Mrrr……..

In acel moment Jake a sarit pe nou nascut, iar Edward, aparand de nicaieri a darmat-o pe Victoria.

Toti au plecat de acolo….si m-am trezit singura intre cele 2 lupte. Wow..ce lupta. Imi placea:X….Jake era ranit si imediat se face bine….iar Victoria si Edward parca erau placi tectonice….cam asa era….se cutremura totul. Intr-un final, dupa multa actiune…..multe maraieli si multe tipete, Jake l-a terminat pe nou nascut…care apropo, semana cu Draco din Harry Potter. Oricum nu-mi place nici in Harry Potter. L-a facut bucatele…..ce macelarie..:X …era spectaculos. Mi-a placut….se vede ca sunt rea…am sange rece in mine…sunt o mica diavolita.

Nu dupa mult timp,  in stanga mea a aterizat parul roscat al Victoriei. De fapt, stai….era capul insusi….Ce urat se uita la mine…… fata aceea pe care o are un copil mic sir au cand e suparat. M-a bufnit rasul. Probabil ca paream nebuna…alta ar fi facut preinfarct acolo, pe loc, iar eu radeam cu lacrimi…..

…dar era bine…nebuna sau nu, eram in viata…se terminase totul cu bine…J

Capitolul 8: Cosmarul

sarut. Doamne ce chin. Imi doream sa dispar, sa ma fac pulbere si praf, sa ma despic in 2…orice, numai sa nu mai exist.

Atunci, in momentul de disperare l-am vazut pe el. Salvarea mea. O privire si am stiu ca sunt in siguranta. Am fugit spre el, si l-am sarutat , dovedindu-mi mie insami, ca e real.

Fratele meu, Marian, cel mai de nadejde baiat pe care l-am cunoscut, mii-a facut un bine inca o data. Simteam ceva special pentru el  , iar sentimentele erau reciproce. Nu era la fel ca relatia cu celelalte surioare, era mult mai profunda. In momentul in care i-am sarit in brate, l-am imbratisat si l-am sarutat m-am simtit  cea mai implinita femeie de pe Pamant.

Visam….am realizat acest lucru cand Alice m-a trezit :

-         Elena, hey, trezeste-te pisi. Uite cine e la tine!

Era el. Era real. Visul l-a adus la mine. S-a implinit visul. I-am sarit  in brate si m-am simtit implinita. Ma simteam cu adevarat protejata cu el.

-         Marian…  visul te-a adus la mine…

-         Ce maah? Am venit pentru ca m-a sunat Ale’.

Atunci, n-am mai stat pe ganduri si intr-o clipa am realizat : daca el nu e, nimeni nu va fi. M-am repezit in freza lui ciufulita si mi-am lipit buzele de buzele lui perfecte. Raspunul a venit instantaneu. Eu eram el si el era eu.

Il iubeam. Nu ca pe un frate, ci ca pe sufletul meu pereche.

Si el….si el ma iubea. Nu stiu cat de mult, dar ma iubea. Simteam asta in sarutul lui si in aroma dulce. Zeci de amintiri m-au rascolit in timpul sarutului. Stiam ca atunci cand spuneam ca nu-mi place de el ma minteam singura.

Dar ce conta? El era aici, iar eu eram in bratele lui.

-         Te iubesc…am spus emotionata.

-         Eu te ador. Dar de ce plangi?

-         De implinire.

Asta a fost tot. Ma simteam in siguranta….ma simteam implinita. Asta era tot ce voiam nu pentru 10 nici pentru 50 de ani…pentru eternitate.

Nu stiu cat timp am stat asa, dar cand m-am trezit, Edward discuta ceva cu Alice, iar Marian era la bucatarie cu Ale’.

-         Hey…..ce faceti?

-         Honey….te-ai trezit? Intreba Marian dupa care ma lua de mana si ma duse la bucatarie.

-         Neata pisi…spuse Ale’.

-         Aaaah…da….neata si voua tuturor. Chiar daca unii dintre voi nu dormiti.

-         Elena…..ce bine….te-ai trezit. Gesticula plina de viata Alice.

-         Ai dormit bine? Intreba Edward.

-         Da….foarte bine. Cred ca am visat ceva. Mai intai a fost un cosmar , iar apoi, ei bine, nu stiu daca a fost realitate sau vis, dar, ce-i drept a fost frumos.

-         Asta iti demonstreaza ca a fost realitate?

In acel moment Marian aparu cu un buchet gigant de flori.

-         E pentru mine?

-         Da, spuse Ale’. Eu am mancat bomboanele de ciocolata si ti-am pastrat tie florile.

-         Ce tare….vaaai….m-am emotionat.

-         Hai ca le meriti….spuse Alice.

-         Dar nu am facut nimic.

-         Ai adus lumina in viata mea si asta e suficient.

-         Dar, Mariane, ne cunoastem din clasa a5a. J) Cum poti sa nascocesti asemenea poem?[[ Radeam aproape cu lacrimi.]]

-         Hmm…asa e, dar ce conteaza?  Nu conteaza decat ca suntem impreuna.

Bineinteles ca a urmat un sarut foarte siropos pe care as fi preferat sa nu il primesc. Eram priviti de 3 perechi de ochi. Ce jenant….

-         Marian, nu mergem pana la tine sa-ti iei bagajele? Salvarea mea, Ale’…de asta o iubesc …e omul perfect la momentul perfect.

-         Ba da…

Stiam ca am o discutie cu Edward. Una foarte serioasa. Oare ce crede despre mine? Ori ca sunt o fufa de doi bani, ori sunt nebuna, ori amandoua.

-         Presupun ca avem o discutie….

-         Da…parea rigid si asta ma speria.

-         Uite…imi pare rau….eu …nu stiu ce e cu mine. Parca sunt nebuna. Ma atrageti si tu si fratii tai si Jake….si acum si Marian. Nu stiu ce e cu mine. Iti jur ca…

-         N-am nevoie de nici o explicatie. Inteleg. Totul parea sa fie bine in lumea asta reala din care spui ca ai aterizat aici. Si aici toate mergeau bine. Eu si Bella urma sa ne casatorim si…

-         Si o sa va casatoriti…..si sa stii ca eu si Marian eram cei mai buni prieteni. Chiar daca eram certati, nu cred ca ar fi tinut asta.

-         Cum spui tu….uite….o sa ne prefacem ca nimic nu s-a intamplat. O sa o omoram pe Victoria, o sa te ajut cu avocatii nostrii sa-ti rezolvi problemele cu sora ta si apoi o sa ma Insor cu Bella iar tu o sa iti vezi de viata ta.

Ce greu suna idea asta. Dar avea dreptate. Era cea mai buna solutie. Nu stiam cat avea sa dureze situatia, dar era cel mai bun plan.

-         Bine…..asa sa fie…Dar nu ma poti oblige sa sterg din memorie noaptea de pe plaja.

-         Nici nu vreau…

Jake si Alexandra s-au intors. Pareau asa de fericiti. Dua o discutie privata cu Alexandra si Simona, am aflat ce ganduri serioase avea Jake cu Ale’. Era asa de fericita. Ma bucuram cu adevarat pentru ea. Simo se imprietenise bine cu Rosalie, lucru placut, dar ciudat. Bella si Alice erau neutre. Se intelegeau foarte bine cu toate.

Am avut o discutie in privat cu Bella , incare am aflat ce sentimente profunde simtea pentru  Edward.

Nu mai aveam voie sa parasim mallul, pentru securitatea noastra. Edward s-a gandit ca am fi mai in siguranta intr-o cabana , la tara, sau undeva la marginea orasului, asa ca am cautat vechea mea casa. Parea cam ruinata, dar era buna.

Nu plecasem demult de aici, dar parea nelocuita de vreo 4 ani.

Eram aici doar eu , Edward, Alice si Alexandra. Edward s-a dus cu Alice  in padure sa vaneze ceva, iar Alexandra a plecat prin cartier. Am ramas asadar singura.

M-am trezit deodata alergand. Dar fugeam si ma impiedicam si parca picioarele-mi stateau in loc. Apoi, am realizat ca ajunsesem la capatul stradutei si eram inconjurata de barbate care isi manifestau dorinta de a ma saruta. Un moment de adrenalina: l-am sarutat pe cel mai chipes si am inceput  sa fug din nou. Apoi, parca eram la Tombola : vedeam doar buzele zecilor de barbate, iar eu eram obligate sa aleg o pereche si s-o

Capitolul 7 : Evadare

Am luat-o pe Simona si am mers la receptive unde i-am lasat un mesaj lui Jake.

Ma durea ca nu-mi iesise planul cu Jake, dar ce era sa fac? Nu puteam sa ma iau la paruiala cu prietena mea cea mai buna. De asemenea, nu puteam sa ma iau de cineva cu care nu petrecusem decat cateva minute.

Am hotarat sa mergem la mall, la apartament. Sper sa fie bine sis a nu faca Simona infarct.

-         Unde mergem? Spuse Simona.

-         Undeva unde vom fi in siguranta…

-         La tine acasa?

-         Nu chiar…uite, l-ai vazut pe Jake, si chiar daca nu-ti vine sa crezi, el si Ale’ sunt acolo, sus, si fac exact ceea ce crezi ca fac. Si…Jake nu e singurul. Mergem la Culleni acasa.

-         Visez nu?

-         Aaaah………..nu.

-         WOW….ce “ciocan”. Nu pot sa cred.

-         Nici eu. Dar incerc sa ma obisnuiesc.

Pot sa jur pe toata galaxia asta ca Edward a presimtit ceva. Sau i-a citit gandurile lu’ Simo.

-         Elena….unde e Jake? Chiar e….cu….

-         Da…chiar e. Ed, ea e Simona. Una din cele mai bune ale prietenei mele cele mai bune Alexandra. Iar Alexandra e ocupata cu Jake. Vor veni in cateva ore….cred.

-         Bun….la raspuns cam iute. Parea furios.

-         Bella…am strigat eu. Bella , vii putin? Vreau sa-ti prezint o prietena.

In tot acest timp Simona era muta. Se albise ca varul. Stiam ca totul e OK, asa ca am continuat.

-         Elena, ai venit. Unde e Jake?

-         Are putina treaba. Ceva personal.

-         Aha. Cine e prietena ta?

-         Simona. Imi pare bine sa te cunosc . au fost primele cuvinte de cand am intrat in apartament.

Incet incet, Simona s-a mai dezghetat si s-a imprietenit cu toti din familie. Majoritatea pareau amuzati de accent, dar ea se simtea bine.

-         Elena, vreau sa vorbim ceva. Se poate?

-         Da, Edward … spune.

-         Nu aici.

-         Aaaah. OK. Stiu ce voia…sa ma traga la raspundere pentru ce urma sa fac.

Am iesit la o plimbare in afara orasului cu masina.

-         Pot sa conduce u? Te rog?

-         Sigur…dar ai varsta legala?

-         Hahaha….am ras sarcastic.

-         Hai vino aici.

M-a luat in brate la el si m-a invatat cum sa fac. In cateva minute conduceam masina, iar Edward ajunsese pe bancheta din spate. Semn ca nu isi folosea forta in preajma mea. Chiar era atras de mine…

-         Conduc….nu pot sa cred!!! Ce viteza am…parca as zbura.

-         Te pricepi…n-am ce zice.

-         Normal…eu invat…si-mi place adrenalina…nu ca impiedicata de sormea.

-         Ai grijaaaaaa……..

-         As putea spune “Ups…scuze…”, dar n-am s-o fac, pentru ca asta e adevarul. Accepta-l sau reneaga-ma.

-         Fie…cum vrei tu. Nu accept sa te pierd. Te iubesc prea mult. Esti prea importanta. Te voi ocroti cu pretul eternitatii  mele.

-         Wow…wow….wow…mai usor cu versurile. Ma simt ca intr-o telenovela de epoca.

-         Si…? Incerc sa fiu mai bland…incerc sa te descifrez…sa te fac sa te simti in al 10-lea cer.

-         Asa…n-o sa reusesti niciodata…

-         Dar Jake cum a putut? A spus pe un ton cam ridicat.

-         Cine te crezi tu, sa imi ceri mie socoteala? Nu e treaba ta ce fac eu cu viata mea, idiotule!!! Daca vreau , ma aruns de pe acoperis.

-         Stii ca te voi prinde.

-         Poate…sau poate nu. O sa-l rog pe Jasper sa ma omoare el.

-         N-o va face. Nu mai are probleme…

-         Ahh……..nu pot s te prind si eu….si totusi…as putea sa ma indrept spre Victoria….

-         N-ai cum. Eu sunt aici…ai uitat?

-         Mda…apropo de Victoria…cand vine?

-         Peste 3 zile.

-         Azi plecam …? In America?

-         Nu.

-         Nu?

-         Nu.

-         Ok…

-         Hmm….era ganditor….Elena, chicoti, ce-ti mai fac hormonii?

-         O.o…LOOOL….radeam….cred ca si Emmet ma auzea. Cred ca bine…

-         Cred ca foarte curandau s-o ia razna….

-         Aaaa…da? De ce?

-         Pentru ca am sa te sarut….

Parfumul sau ametitor, respiratia , erau prea mult. Ma inebuneau. Era peste puterile mele sa ma opun. Eram ametita. Dar ma simteam in al 9 –lea cer.

-         Am ajuns in al 9-lea cer…..am spus eu coplesita.

-         Curand vei fi si in al 10-lea.

Iarasi????? Nu mai voiam. Simteam ca nu e momentul. Imi era frig. Nu ma simteam bine. Am opus rezistenta, iar Edward s-a prins repede.

-         Edward, inteleg ca esti barbat, dar intelege-ma….NU….

-         Nu, nu, nu….scuza-ma ! Eu sunt de vina. Cer prea mult…

-         Hai s-o lasam balta. …Ce facem acum?

-         Ne intoarcem?

-         OK…imi e foarte frig…

-         Conduci tu? Spuse optimist.

-         Te las pe tine de data asta…am spus eu zambind.

Capitolul 6 : Surpriza!!!

Am pornit la plimbare cu Jake, pe jos. Eu am vrut o inghetata cu 2 cupe: tiramisu si lamiae dietetica. Jake a preferat sa se multumeasca doar cu privitul aromelor.

Ne plimbam pe faleza ca 2 anemici…dar era frumos. Uneori ma invarteam toata faleza, avand in vedere k era cam pustiu.

La un moment dat Jake ma lua in brate si se invarti cu mine. Era atat de frumos. Ma simteam o adolescenta implinita. Saruturile sale si atingerile imi aduceau aminte de filmul “Liceenii”. Asa ma simteam. Ca o liceana. Eu eram Dana , doar ca nu eram timida , iar Jake era Mihai, doar ca el era mai bine facut. Era ceva diferit de ceea ce simteam fata de Edward. Cu Edward ma simteam foarte matura…in schimb cu Jake ma simteam exact eu cea de toate zilele.

-         Mergem undeva? La un hotel? Am intrebat, de data asta plina de tupeu.

-         Chiar vrei asta? Intreba nesigur Jake.

-         DA … 150%  chiar. Haide. Undeva , la un hotel frumos. Hai la Delta. 4 stele. Ce zici?

-         Ce vrei tu pisi.

Ma grabeam…stiu. Dar ce puteam sa fac? Nu se stie cat voi mai avea de trait. Trebuie sa profit de fiecare clipa.

La receptie, in timp ce Jake cerea o camera, eu ma uita prin usile de sticla, in restaurant. In momentul acela am simtit o emotie speciala. Am simtit ca acolo e cineva. Cineva foarte special. Fara sa-mi dau seama, deja eram la intrare in restaurant. Nu…nu e ea. E imposibil. Ce sa caute ea aici?

Am luat-o la goana printer mese, si in cateva secunde am sarit in bratele ei. DAAAAAAAAA!!!!!!!!!!! Era chiar ea. Prietena mea de-o viata. Jumatate din inima mea. ALEXANDRA!!!

-         Chiar esti tu? Am spus eu emotionata, socata si bucuroasa in acelasi timp.

-         VAAAAAAAAAAAAAAAI!!!! Nu pot sa cred. Elena ….cat ma bucur sa te vad mai PISI!!…nu te-am vazut din tabara. Nu ne-am vorbit de 2 luni. Am crezut ca ai uitat de mucoasa de mine.

-         Nu….nu…nu pot sa cred ca esti aici.  Cum…cum crezi ca as fi putut sa te uit? Au fost niste chestii care m-au impiedicat sa mai iau contact cu lumea.
- Ce bine-mi pare ca ne-am intalnit in sfarsit PISI.

-         Da Honey….i missed u.

-         Stiu. J) Si mi-e mi-a fost dor de tine.

-         Dar, Ale’, ce cauti aici? Am intrebat confuza.

-         Nu vezi?

Atunci am vazut ca Ale’ era cu Simona, una dintre prietenele ei.

-         Buna Simona. Imi pare bine, in sfarsit ne cunoastem.

-         Si eu ma bucur sa te vad mai PISI ELLY.

-         Tot nu inteleg. Am spus eu in timp ce am bufnit in ras. Ma cauti pe mine? Ai gresit drumul spre mare? Ce e?

-         Am venit aici  sa il vedem pe Marian. El ne-a invitat. Dar la el spatiul e prea mic, asa ca stam la Hotel. Avem pile. Unchisu’ e manager , asa ca stam moka.

-         Super tare!!! Am spus eu.

Deodata, aparu Jake.

-         Elena, beib’ , hai, e gata. Luam si o sampanie?

-           Staaaaaaaaay! Uite cine e aici?

-         Ah …da….Buna fetelor.

-         Buna….au spus Ale’ si Simo socate.

In urmatorul moment le-am vazut topit pe amandoua. Nu intelegeau nimic, sunt sigura.

-         Eu sunt Simo…..tu…..chiar esty Jake?

-         Da …eu sunt….

Ale’….murea…vedeam asta in ochii ei. Nici nu am terminat bine de gandit acest lucru, ca s-a si repezit la Jake, darmand in urma ei paharele si farfuriile de pe masa. Intr-un cuvant – HAOS. Era clar deci cat de multi l dorea pe Jake.

Ce sarut!!!!!  Jake nu s-a opus….ba chiar a luat-o in brate si a bagat  viteza….sus presupun.

-         Simona…reactioneaza!!!! Am inceput sa rad….lasa ca iti gasesti sit u un print aici la Dunare.

-         Nu pot sa cred!!! Unde  l-ai gasit?

-         La el acasa. Looool. Haide, vino! Nu cred ca ar trebui sa mai stam  pe aici.

-         D-soara, nota…cuprinde si pagubele provocate.

-         Aaaa…….da…desigur. [[nu aveam in buzunar niciun ban]]. Treceti totul in contul Cullen.

-         Ooooh….sigur sigur…nici o problema. Mai treceti pe la noi.

-         Ok….cum spui tu.

Capitolul 5: In familie

Bella statea in usa, asteptandu-ne, sau mai de graba asteptandu-l pe Edward. Ma simteam prost in sinea mea, dar asta e mana destinului.

Au urmat multe pupaturi si alintari intre cei doi, in timp ce eu ii salutam pe ceilalti membri. M-am dus apoi langa Jasper, vrand sa ii cer un val de relaxare.

-         Jazz, crezi ca ma poti ajuta si pe mine?

-         Daca pot….de ce nu?

-         Ma simt putin stresata….putin mai mult. Am nevoie de realxare.

-         OK….

In cateva secunde, ma simtean ca si cum m-as fi nascut din nou. Profitand de faptul ca eram singuri, pe acoperis:

-         Jasper, uite, vreau sa te intreb….cum mai stai cu autocontrolul?

-         Bine….de ce?

-         Pai, vreau sa stiu daca iti dau dureri de cap.

-         Hmmm….nu…..ma simt OK.

-         Ahh…ce bine Jazz. Atunci, fa-mi si mie un masaj. Te rog ….toata agitatia asta….s-au intamplat atatea.

-         Bine Elena. Intinde-te.

-         Pot sa-mi dau bluza jos?

-         Sigur…

Jasper parea putin nedumerit. Ceea ce imi doream eu de fapt, era sa il ametesc putin…sa il seduc . STAI!!! Iar realizam ceva. Eram NEBUNA. Complet nebuna. Pai…da. Dupa Edward, iubirea vietii mele, pe locul 2 era Jasper. Pana la urma, nu ma mai mira nimic. Dupa  experienta mea cu Edward, ma astept la orice.

Masajul a fost minunat….Jazz chiar se pricepe. Am renuntat la ideile mele si am stat potolita in prosop. Alice e o fata prea buna sa ii fac si ei ce i-am facut Bellei.

-         Merci Jazz. Cred ca e de ajuns.

-         Cu placere….oricand. Cred ca ti-e frica indeajuns de mult. Ai stat foarte tacuta si nemiscata.

-         De fapt….nu. Nu mi-e frica deloc de tine. Dupa experienta de la ziua Bellei, ti-ai intarit controlul. Nu ai mai rani pe nimeni. Stiu asta.

-         Esti fenomenala Elenushka. Chicoti el.

Un ras tot mai puternic se auzea. Emm’….Emm’.  dupa cateva secunde, Emm’ vesnic amuzat radea cu gura pana la urechi.

-         Nu-I frumos sa tragic cu urechea Emm’!!!

-         Vaaai… Elena…scuze. Parea asa de serios.

In secunda urmatoarea am inceut amandoi sa ne tavalim pe jos de ras.

Jazz radea si el, dar s-a decis ca eram amandoi nebuni, asa ca a plecat si ne-a lasat pe mine sip e Emmet sa radem de glumele noastre.

Nu credeam ca bancurile si glumele mele inventate sunt atat de bune. Emmet, daca ar fi putut ar fi plesnit.

-         Vaaai Emm’….stai J!!! O sa ajung la urgent…o sa fac stop ranjesc.

-         Lasa ca iti fac eu ras la ras.

-         Looool…..Doamne cat rad ….ajunge….

Radeam….parca eram niste drogati fericiti.

-         Cand ma gandesc la ce razboi ma asteapta imi vine sa plang….dar mai bine rad…J

-         Lasa Elena…noi o sa fim acolo, pentru tine. Nimeni nu o sa iti faca rau. Daca va fi o lupta, vom  lupta si…

-         Si veti castiga….

-         Vom castiga, Elena.

-         Asa….asa. Jake Mi-e cam foame.

-         Hai la Jacob atunci.

-         Ok. Hai.

Ceilalti stateau foarte anemici. Jake era la bucatarie si pregatea cafea. Bella era si ea acolo cu Edward.

-         Faci cafea? Am intrebat eu. Vezi ca dupaia n-o sa mai poti sa sforai.

-         Nu e pentru mine. E pentru Bella. Dar o sa beau si eu. Vrei?

-         Ciocolata calda n-ai?

-         Ba da. Iti fac imediat.

-         Merci. Edward, cum poti sa stai in mirosul asta?

-         De ce n-as sta?

-         Pentru ca e cafea ….lol. Iti displace mirosul alimentelor.

-         Pai……pentru Bella as suporta sa mananc si o friptura de vita, sau niste mici cu mustar.

-         Ed…Bella se uita la el cu atata drag. Nici nu banuia ce ticalosie facusem eu si Edward. Probabil m-ar renega daca ar afla.

-         Pot sa cer ceva? Am intrebat timida.

-         Orice, s-a grabit sa raspunda Edward.

-         Doar spune si iti dam. Zise Jake.

Mai….Jake asta….e chiar frumos. Ce muschi. Ce pectorali….vai….ce fata….cred ca m-amn indragostit. Si el e singur. Si daca el o iubeste pe Bella, de ce nu s-ar simti atras si de mine?

-         Jake, vreau si eu ceva de mancare….

-         Ok…ce-ai vrea?

-         Niste pulpe de pui cu cartofi prajiti si cu o salata de varza. Te rog.

-         Ok. Se rezolva. Hai la restaurantul din mall.

-         Bine.

Hormonii sunt de vina?

Nu stiu ce am, dar ma simt atat de ciudat, atat de fierbinte langa el.

Stand la masa, in timp ce ma uitam in ochii lui, i-am mangaiat  piciorul cu piciorul meu pe sub masa. In momentul acela el s-a uitat fix la mine, apoi dupa o secunda si-a repezit mainile in parul meu si m-a sarutat salbatic.

Nu pot spune cat de cool a fost, pentru ca nu a fost.

A fost foarte HOT! Pentru un moment foarte lung noi doi am fost o singura fiinta…am fost central Universului .

- Asteptam un semn. Spuse el dupa sarut.

- De ce? Nu ar trebui sa faci tu primul pas? De obicei?

- Probabil. ..

- Dar tu o iubesti pe Bella. Cel putin asa crezi. In curand o vei iubi pe Nessie.

- Probabil. Dar acum….simt ca ceva ma atrage de tine.

- Iti spun eu varcolac prostut…sunt sufletul pereche al Bellei. E normal. Ne consideri una si aceeasi.

- Oare eu cum de nu m-am gandit la asta….FUCK!

- Relax…am chicotit eu.

- N-ai vrea sa ne plimbam?

- Ba da….am raspuns prea repede… Dar vom fi in siguranta? [[mi-am muscat buza timida]]

- Hahaha…a inceput jakes a rada. Elena, esti cu un varcolac…un vanator de vampiri… cum de n-ai prezis asta?

- Ups!

 

-

Hormonii sunt de vina?

Nu stiu ce am, dar ma simt atat de ciudat, atat de fierbinte langa el.

Stand la masa, in timp ce ma uitam in ochii lui, i-am mangaiat  piciorul cu piciorul meu pe sub masa. In momentul acela el s-a uitat fix la mine, apoi dupa o secunda si-a repezit mainile in parul meu si m-a sarutat salbatic.

Nu pot spune cat de cool a fost, pentru ca nu a fost.

A fost foarte HOT! Pentru un moment foarte lung noi doi am fost o singura fiinta…am fost central Universului .

- Asteptam un semn. Spuse el dupa sarut.

- De ce? Nu ar trebui sa faci tu primul pas? De obicei?

- Probabil. ..

- Dar tu o iubesti pe Bella. Cel putin asa crezi. In curand o vei iubi pe Nessie.

- Probabil. Dar acum….simt ca ceva ma atrage de tine.

- Iti spun eu varcolac prostut…sunt sufletul pereche al Bellei. E normal. Ne consideri una si aceeasi.

- Oare eu cum de nu m-am gandit la asta….FUCK!

- Relax…am chicotit eu.

- N-ai vrea sa ne plimbam?

- Ba da….am raspuns prea repede… Dar vom fi in siguranta? [[mi-am muscat buza timida]]

- Hahaha…a inceput jakes a rada. Elena, esti cu un varcolac…un vanator de vampiri… cum de n-ai prezis asta?

- Ups!

Capitolul 4- Drumul

Dupa o masa la Mc’…una foarte copioasa, avand in vedere ca am mancat si portia lui Edward, am pornit iesit din mall, cand m-am trezit singura. Ma gandeam daca nu cumva o fi mancat Edward vreun cartof, si acum vomita pe undeva. Teoria mea nu era buna. Intr-un minut, O masina extravaganta se opri la un metro de mine, iar portiere se deschise.

- Urca, dar repede.

- Chiar te misti repede. [[ Edward se duse in parcarea mall-ului si furase o masina. ]] Dacii 1300 nu erau?

- Nu. In plus, nu cred ca cei care vin pe aici au asa ceva.

- Ai dreptate.

- Si…spune-mi despre sora ta. Ceru Edward.

- Pai…ultima data nu am vazut-o in circumstante prea roz. Se certa cu tata pentru o parte din casa. Discutia era oribila, iar eu eram in fatal or, la un metro distanta, dar exact la mijloc. Aveam doar 8 ani. Ma simteam aiurea. Tot atunci parca, mi-a adus singurul cadou, un catelus mic de plus. Il mai am si acum, undeva in camera mea. E singura amintire. Nici nu mai stiu cum arata…

- Ce crezi ca vrea?

- Probabil s-a gandit sa ma caute. Chiar as vrea sa ii spun ca nu vreau ca relatiile noastre sa se raceasca doar din cauza ca ea era certata cu tata.

- Dar mama ta? Nu a avut nimic de zis?

- Nu e sora de mama. Numai de tata.

-Aha.

A urmat o parte de drum in liniste. Ma gandeam…cu mult timp in urma, am avut o discutie cu mama:

“- Mama, crezi ca Iuliana o sa ma caute vreodata?

- Hahaha…..ce? O sa te caute, dar nu ca sa va pupate, ci ca sa isi ceara averea. Mama era de la tara. Era obisnuita cu munca de la 19 – 20 de ani, de cand a nascut-o pe cealalta sora a mea, Paula, aflata in present in Portugalia. Prin faptul ca mama si-a petrecut o mare parte din viata la tara, asta a facut-o sa vada cele 2 lumi: lumea buna si lumea rea.

- Ahhhh…..mama, dar poate, cine stie…poate o sa ma trezesc vreodata cu ea la mine la usa sis a-mi spuna: “Elena, sora mea, cat mi-ai lipsit!”.

- Vise, vise…daca o sa te caute vreodata, o sa te caute pentru mostenire. - Off…….Doamne….mama. “

Mama avea dreptate. Desi ii spusesem lui Edward adevarul, in legatura cu ce imi doresc eu, realitatea era ca Iuliana nu avea ganduri pasnice. Trebuia sa ma pregatesc de razboi.

- La ce te gandesti Honey?

- Hm…amintiri. Ma gandeam la mama.

- Sa iti dau batista? Ma intreba el.

- What?

- Elena, Elena…nu o sa incepi sa plangi?

- ……NU!!! …am inceput sa rad in hohote.

- Ok…relaxeaza-te. Nu-I nevoie sa razi asa. Doar ca ma gandeam ca daca te gandesti la parinti, ar trebui sa iti fie greu. - O spui din proprie experienta?

- Tu ce crezi? Intreba.

- Anii vindeca totul.  am spus eu nepasatoare.

- A….da. Uitasem.

- Deja am intrat in oras?

- Nu vezi?

- Si…unde mergem?

- Stay. Scoase celularul si sun ape cineva. Alice…cred. ALO? Bella? Alice e acolo?

- Da , e aici. Iubire, unde sunteti? Elena e teafara?

- Da, iubi, e teafara. Nu are nimic.

- Tu esti OK?

- Da, in 10 minute o sa te convingi.

- Ok, ti-o dau pe Alice. - Edward?

- Alice, unde venim?

- Veniti la Plaza.

- Ok. Asta a fost toata convorbirea.

- La Plaza? Ce cautam la mall?

- Nu stii ca sunt si apartamente ?

- Ba….Daaaaaaa…………ce super. Un apartament in mall pe numele Cullen. Pun pariu ca e mana lui Alice.

- Oare de ce nu ma mira ca stii? - Hey…ca veni vorba de Alice. N-o sa vada ca noi….mi-am intors privirea.

- Nu…nu te vede pe tine. Asta nu era prevazut. Stai linistita. In plus, chiar de vede, nu o sa spuna nimanui. Stie ca eu voi stii.

- E bine de stiut. [[ Ma simteam rusinata. Biata mea sora…daca ar sti…]]Edward, noi ….chiar am…facut-o? [[Aveam un nod in gat]] - Pfff…….Da Honey. Chiar am facut-o. Trup si suflet.

- Deci….mi-am pierdut virginitatea la varsta de 16ani, cu un vampir , pe plaja. Nu pot sa cred…am spus socata.

- Regret Elena. Dar nu regret in acelasi timp. Ti-am rapit inocenta la doar 16 ani. Sunt un monstru, dar te iubesc. Pot spune asta….TE IUBESC. Si imi pare rau…

- Mie NU! Glumesti? A fost mai tare ca in filme. A fost MAGIC. I love you, my vampire. ♥ Vino aici. S-a aplecat inspre mine, si mi-a dat un mozol scurt.

- Cat o sa ma doara ca nu am sa pot sa mai fac asta. Spuse el.

- Atunci, fa-o acum! I-am oprit motorul, si mi-am scos centura. Apoi i-am luat fata in maini, si l-am sarutat gingas prima data, apoi, pas cu pas, animalic. In dragoste eram o leoaica, o fiara. Asta era firea mea, si va fi pentru eternitate.

Capitolul 3 – Descoperire

Aproape am fugit dupa el. Dar asta numai dup ace mi-am pupat sora.

Cand am iesit din curte, Edward ma lua in brate si o lua la goana.

-         Unde mergem?am intrebat

-         Departe!

-         Imi dau si eu seama de asta sa stii. Am intrebat unde. Si sa nu ma iei cu jmecherii. Ti-am spus. Cu mine nu te tine.

-         Incercam sa traversam Marea Neagra.

-         Ce???? Am inceput sa rad si nu m-am oprit decat dupa 3 minute. Nu pot sa inot, sa stii.

-         Te tin eu in brate! Va fi usor. O spuse de parca ar spune, “mare lucru”.

Vaaaii Doamne!!!! Dar ce frumos era. Nu-mi luam ochii de la el. De data asta cautam sa imi tin ochii deschisi, cat mai deschisi, ca sa ii vad trasaturile perfecte.

Nu voiam nici sa clipesc, dar mi-era imposibil. Viteza cu care alerga era prea mare, iar praful ma avea drept tinta. Ma aflam in bratele lui. Aveam tot ce visasem 3-4 luni de zile. Si totusi, nu eram multumita! Daca eram in bratele lui, era normal sa tind spre mai mult. Voiam sa il sarut….trebuisa sa imi pun  neuronii malefici in functiune.

-         Luam o pauza? Ma intreba Edward in timp ce ma puse jos, pe ceva fin si moale.

Am realizat ca stateam pe nisip. Deja eram pe plaja. Era apusul. Soarele parca intra in apa. Era un moment de vis. Atunci s-a aprins beculetul.

-         Edward, nu stay langa mine? Stiu ca poti sta nemiscat si 100 de ani, dar imi place sa am companie, pe nisip.

-         Sigur…se aseza langa mine. Atunci, am avut un moment de adrenalina. M-am repezit la gura lui, si l-am sarutat, foarte pasional. Nu ma gandeam la ce va urma, voiam sa traiesc momentul. Totusi, intr-o fractiune de secunda, el mi-a raspuns la sarut. In secundele urmatoare, stateam amandoi imbratisati pe nisip, sarutandu-ne fara rasuflare. Cred ca a durat cateva minute….dupa care am zis:

-         Uaau…!!!

-         Esti fericita acum? O spuse cu un zambet cam jmecher .

-         Dar tu esti? Am raspuns plina de entuziasm.

-         Cred ca……..DA.

Ceeeeeeeee??????? I-a placut? Dar, de ce? Parca iubirea lui era Bella. Ce se intampla? Visez? Sau, poate e altineva langa mine, iar eu am halucinatii.

-         Deci, cine esti? Si ce-ai facut cu vampirul indragostit?

-         Hahaha……incepu sa rada. Sunt eu, Edward. Nu asta iti doreai?  Ce nu-ti convine?

-         Nu inteleg. …cum?

-         Elena, esti sufletul pereche al Bellei.

-         Stiam si eu asta….i-am taiat-o.

-         Lasa-ma sa termin. Elena, (ce-mi placea cum suna numele meu) theoretic, esti una si aceeasi cu Bella.

-         Dar nu ma iubesti…e doar o frenezie…ceva de genul. E doar…pana am sa mor. Adica, in curand.

-         Nu o sa las pe nimeni sa iti faca rau. Esti…

-         Chiar, spune-mi ce sunt …chiar vreau sa aflu, ce sunt si ce insemn pentru tine, de fapt.

-         Esti…unica. Sentimentele mele pentru tine sunt unice.

-         La fel sunt si pentru Bella.

-         Nu! Adica, nu e ca si cum as tine la tine ca la o sora, dar nici nu e ca iubirea pentru Bella. E ceva de mijloc. Si, crede-ma , descopar asta in momentul de fata.

-         Uau!!! Am ramas socata. Edward ma iubea. Era firesc ca sentmentele lui sa nu fie la fel de puternice ca cele pentru Bella, dare ram de mijloc, iar asta ma multumea. Dar, Edward, stii ca nu e bine. Vei avea de ales, iar eu, nu vreau asta.

-         Nici eu. Dar voi gasi o cale. Trebuie sa avem grija…

-         Ce??? Te rog, n-ai fi in stare, nici macar sa stai departe de mine jumatate de ora, daramite sa ma omori, sau sa ma musti.

-         Ooo, da! Uitasem…ca tu esti cea care citeste gandurile aici.

-         Stii bine ca nu o fac. Am spus asta si m-am strambat la el, dar intr-o secunda, el era peste mine, in nisip, si ma acoperea cu saruturi.

M-a trezit sunetul valurilor care se spargeau in mii de stropi la mal. Edward nu era. Asta m-a pus pe ganduri. Poate am visat. De altfel, mereu mi-am dorit sa adorm pe plaja. Am asteptat vreo 15 minute si in final m-am decis ca visasem.

M-am ridicat, si am inceput sa ma plimb pe malul marii. Batea oleaca vantul, dar nu ma deranja prea tare. Era chiar placut. Ma gandeam la amanuntele din visul meu. Ma gandeam, cum ar fi fost, daca era realitate si Bella chiar era sora mea. Ma gandeam la surorile mele adevarate, dar si fratele si la surorile de cruce. Ma gandeam la prietena mea cea mai buna. Ma gandeam la parintii mei, pierduti intr-un accident stupid. Oare ce s-ar fi intamplat daca era real totul? Raspunsul a venit de la sine, cand am simtit o mana rece care-mi mangaia spatele.

-         Tremuri. Pune asta pe tine.

-         Mersi.

-         Cred ca ti-e foame.

-         Cam da, am recunoscut eu.

-         Ce ai vrea?

-         O masa la Mc’ suna bine.

-         La care din ele?

-         Tomis Mall?

-         Suna bine, da. E cel mai aproape, oricum. Hai!

Ma lua de mana. Spre surprinderea mea, nu am goit cu 80 la ora, ci ne-am plimbat in liniste pe plaja, pana am iesit in strada care dadea in Tomis.

-         Si…cand plecam? Am spus intrebat.

-         Dupa Mc’.

-         Aha. Si…aaaaa…ce se va intampla?

-         Nu ai teorie pentru asta? Chicoti el.

-         Evident ca am. Doar ca, fiind eu in joc , mi se pare ca lucrurile se schimba.

-         E posibil.

In momentul acela suna telefonul lui. Alice sau Rosalie, puteam sa jur.

-         Alo? Da Alice. OK. E pentru tine.

Am luat telefonul nedumerita.

-         Elena la telefon. Da Alice. Ceee??? Pe bune? Nu nu nu…nu cred asta. Ok, vin imediat. Pa.

-         Ce s-a intamplat?

-         Edward, sora mea, s-a intors. Adica se intoarce.

-         Ok, si?

-         Edward…nu stii nimic. E sora cu care nu am vorbit de 8 ani.

-         Presupun ca va trebui sa ne intoarcem…

-         Da!!! Normal. Lool! Doar n-a sunat Alice sa ma intrebe daca mai vreau poale-n brau.

2.Oglinda

Stateam. Ea era in fata mea, iar eu eram in fata ei. Spatiul dintre noi era plin de liniste. Pur si simplu ne priveam in ochi. Uram linistea. Am vazut ca ea parea mai muta ca mine, si m-am gandit daca nu cumva privitul avea sa dureze pana la apocalipsa, asa ca am spart tacerea:

-         Hey! Aaaaa……deci….cat stam asa?

-         Ahh…..cat am asteptat sa spui ceva. Pot sa te imbratisez?

-         Aaaa………..sssigur. am spus eu usor retinuta.

De ce eram atat de retinuta? Doar i-am visat pe Edward si Bells toata vara. Acum aflu ca Bells e sora mea. Ce-mi puteam dori mai mult?  In mintea mea, mi-am dat 2 perechi de palme, iar apoi i-am raspuns surorii mele la imbratisarea ei calda.

-         Bella, stii e cam socant sa aflu ca esti sora  mea.

-         Si pentru mine e la fel. A spus ea relaxata totusi.

-         Deci, sa inteleg ca inca nu esti doamna Cullen?

-         Nu, urmeaza, cat de curand. Alice o tot tine cu pregateala ei. Cred ca in 2 saptamani e gata.

-         Aha. Deci, tot la 18 ani esti. Eu am doar 16 ani amarati. Am spus de parca nu conta. Si intr-adevar, nu prea avea importanta. Eu eram un nimeni pe langa fiintele pe care le cunoscusem azi.

-         De ce o spui asa? A zis pe un ton mirat. Partea asta a vietii e cea mai frumoasa.

-         Daca intr-adevar e cea mai frumoasa, ti-ai dori sa poti da timpul inapoi, sa retraiesti? Sa schimbi cate ceva? Am intrebat, desi stiam raspunsul.

-         Pai……..hmm…..nu prea.

-         Nici nu ma mir.

-         Elena, nu incetezi sa ma uimesti. E ceva ce nu stiu?

-         Pai, sunt multe chestii!

-         Cum se termina?  Bine, rau?

-         Se termina bine….chiar foarte bine. O sa ai si o fetita. Reenesme. Superba.

-         Uau. Serios?  Peste cati ani?

-         Peste mai putin de 1 an…dar stay! In ce luna suntem?

-         Aprilie.

-         Deci, cu 3 zile inainte de ziua ta, vei naste.

-         Esti cam ciudata…serios acuma, fara suparare. Parca perioada de sarcina era de 9 luni. In plus eu si cu …

-         Stiu, stiu…am spus eu. Dar trust me sister. Vei vedea.

-         Ahh….Elena…ce ma bucur ca esti aici si ca esti sora mea.

-         Si eu…am raspuns scurt.

Am realizat ca stateam incolacite in imbratisari abia cand Edward a intrat brusc in camera, cu o fata de parca ar fi vazut un vampir.

-         Stai! Am zis eu. Stiu !!! E Victoria nu?

Edward a dat incet din cap, iar apoi a zis:

-         I-am simtit mirosul. Vine incoace. Cu nou-nascuti dupa ea.

-         Oh…MY GOD!!! A spus Bella panicata.

-         Calmeaza-te honey! Esti in siguranta. Cea care nu e in siguranta e Elena.

-         Din nou! Oare de ce nu ma mir? Am spus eu prea tare.

-         Nu prea avem timp.

-         Cat mai exact? Am intrebat.

-         In jur de o ora!

-         Edward, si tu vrei ca eu sa-mi iau talpasita intr-o ora? Jumatate de ora fac numa pana la autogara. Nu am timp de microbuz. Totusi m-as incumeta sa zbor de aici cu o masina. Numai sa fie turbo.

-         Nu semeni deloc cu sora ta, sa stii.

-         Ba seman. In viitor, si ei ii va placea viteza. Dar chestia asta o stiu dintr-un fanfic. Detalii…..

-         Incep sa ma tem de viitor Elena, spuse Bella.

-         Hai, vino! Sopti Edward. Trebuie sa plecam de aici.

-         Care din noi? Am spus eu si Bella in acelasi timp.

Se auzi un ras puternic. Ahh…Emmet asta. Si totusi, ma bufnea si pe mine rasul.

-         Deci…se pare ca a sosit musafira noastra. Se auzi o voce blanda. Cand m-am intors, Esme si Carlisle stateau si ne priveau din usa.

Se cam aglomerase pe aici. Camera asta mica parea si mai mica cu 5 persoane in ea.  Ma simteam coplesita. Oare de cand ma asteptau? Nu cumva eu deveneam central de interes? Sa recapitulam:

1.Victoria ma vana

2. Eram sufletul pereche al Bellei

3. Toti ma asteptau si se comportau frumos cu mine.

- Elena , vii odata?

1.Sfarsitul sau inceputul?

Firmituri de realitate

1. Sfarsitul sau inceputul?

….alergam. Pur si simplu, ceva ma urmarea. Nu vedeam foarte clar. Nu stiu sigur daca de vina eram eu, sau era locul. Alergam…se auzeau numai pasii mei, respiratia mea grea. Ma simteam epuizata, si totusi alergam. Nu stiam de ce fugeam, dar presimteam raul din spatele meu. Deodata, am simtit ca m-am oprit in loc si pluteam. Zburam.  Dar totusi, viteza era prea supranaturala pentru mine. Ciudat! Atunci am realizat ca de fapt aveam ochii inchisi. Ma aflam in bratele reci ale lui Edward, care alerga de acel ceva de care fugeam si eu. Nu eram in stare sa scot un sunet. Doar realizam. Realizam ca alergasem cu ochii inchisi printre gropile si pietrele de pe straduta intunecata pe care locuiam odata.

Dar de ce fugeam? Trebuie sa fi avut un motiv. Iar de fugisem eu de nebuna pana sa vina Edward, el de ce fugea acum? Trebuie sa aiba un motiv.

La un moment dat, in timp ce eram pierduta in gandurile mele ingrijoratoare, Edward rupse tacerea.

-         Nu spui nimic?

-         Eu…nu inteleg. De ce? Eram sigura ca intelegea intrebarea mea.

-          Victoria…a fost tot ce a zis printre maraieli.

Uau!!! Ma trezisem la realitate! Victoria? Edward? Ce se intampla? Astea sunt doar personaje din cartile mele preferate. Si ce ghinion aveam! Daca eu ma aflam in bratele unui vampir vegetarian despre care stiam totul si mai ales de care eram indragostita orbeste, asta inseamna ca Victoria, vampirul vesnic insetat de sange, ma vana. Sau …

-         Nu te ingrijora. Esti in siguranta acum. Spuse Edward.

-         Stiu. Si mai stiu ca nici tu nu esti departe de specia Victoriei. Daca vrei iti spun si cati ani ai….am spus pe un ton cam stupid.

-         Nu inteleg…

-         Edward Cullen, ar trebui sa intelegi. [[Atunci mi-am adus aminte de superputerea lui Edward. Probabil ca el stia deja ce gandeam…stia ce minte ciudata se afla in acest trup care alerga nebuneste, fara sens, pe o straduta ingusta si intunecata.]]

-         Esti cam ciudata sa stii. Pentru o pustoaica de 16 , spui niste chestii mult prea complicate.

-         Te prefaci ca nu intelegi? Buna incercare. Dar nu tine cu mine. Stiu ca stii …

-         Serios ca nu …a inceput sa rada, desi gonea pe o alee care nu se mai termina.

-         Aha…cum spui tu! Am zis eu. Atunci m-a lovit micul meu Einstein din ceruri.

Edward nu imi putea auzi gandurile. Dar e doar o sansa dintr-un infinit. As fi a doua persoana, dupa Bella. Apropo de Bella…de ce Edward ma salveaza pe mine? Si nu pe Bella-iubirea lui eterna. Si veni vorba de iubiri. Ahh…….ce frumos era. Mai frumos decat in film, mai frumos decat in carte…era UNIC. Am simtit deodata ca sangele din calcaie a urcat in obrajii mei rotofei. Am simtit ca iau foc, desi eram protejata de bratele lui reci. Daca nu imi putea auzi gandurile era bine. O invazie de fantezii s-a asezat pe creierul meu. Imaginatia mea a luat-o razna. Eu eram in pericol de moarte si totusi ma gandeam sa ma intind spre buzele lui perfecte, si sa le ating cu ale mele. Ma gandeam cum ar fi sa ne oprim din alergat, si sa ne sarutam pasional, mai ceva ca cei din Cartea Recordurilor. Cum ar fi daca dupa acel sarut indelungat, as incepe sa-mi dau jos jacheta . Cum ar fi daca as continua, si el desigur, sa-mi raspunda la gesturi. M-am oprit din gand, zicandu-mi ca e doar o obsesie. Si poate ca era.

-         Gata! Am ajuns, pustoaica ciudata.

“Ciudata-I ma-ta!!!!!!!!” Imi venea sa ii spun, dar m-am abtinut.

-Edward, Edward…  ce se intampla? Se auzi o voce agitata.

Am deschis ochii din nou. Hmm…….se pare ca aveam ceva cu ochii. Tot timpul, cand se intampla ceva important, ii tineam inchisi. M-am trezit deci intr-o camera ingusta, intinsa pe o canapea cam veche. O vedeam pe Bella venind spre mine.

-         Elena!!! Slava lui Allah. Esti bine? Vaai! Ce bine! Ce bine ca traiesti! Sari la gatul meu sa ma imbatiseze, dar din reflex mi-am pus mainile sa o resping. Oare mai era om? Sau a trecut de sfarsitul din BD?

-         Ohh…….scuze. Probabil ca te-am speriat. Nu sunt prea buna la dat prima impresie. Si cand ma gandesc ce urmeaza sa aflii….

-         Ce??? Ce e? am spus eu alarmata. Am ramas orfana? A bubuit casa? Am ajuns in strada de saracie? Ce? Ce ? Zi-mi!!

Deodata am simtit un val de calm. Asta imi adduce aminte de un alt vampire chipes. Oare sa fie el? Sa fie Jasper?

-         Relaxeaza-te! Se auzi o voce joasa …o voce masculina.

In camera a intrat chiar el. Parul lui blond…era atat de …atat de….vai!!! Realizam ca nici nu am cuvinte sa descriu ceea ce vedeam, sau mai bine spus ceea ce traiam.

-         Elena, uite, aaa……nu stiu cum sa iti dau vestea asta.

-         Spune-o direct! Aproape ca m-am rastit.

-         Nu stiu ce reactie ai putea avea. Spuse Edward.

-         Cred ca voi supravietui.

-         Ok. Elena…incepu’ el…stii…ai o sora.

-         Da…stiu. De fapt, am 2.

-         Nu…nu in sensul asta….

-         Ok…am inca 2 surori, si un frate. Mare chestie…

-         Elena, asculta-ma! Imi ordona el.

-         Hey, cine te crezi sa zbieri la mine? M-am rastit eu.

-         Te rog…spuse cu o voce moale…asculta-ma. Tu si Bella…ezita un moment dupa care continua…ei bine, sunteti surori.

S-a facut liniste. Creierul meu primea informatia si o stoca. Era normal sa ia ceva timp, exact ca la un calculator. Incepea sa nu mai fie neclar. Incet , incet s-a stocat informatia. Bella e sora mea. Insa, nu se stie ce fel de sora e. Asta trebuie sa intreb.

-         Si, cum adica, sora? Avem acceasi mama? Acelasi tata? Ce se intampla?

-         Pai, incepu’ Bella, este o legatura ciudata trup si suflet.

-         Sunteti un fel de suflete pereche…continua Jacob.

-         Pe bune? Wow!!! Dar suflete pereche nu sunt doar varcolac+fiinta?

-         De unde stii? Intreba Jacob confuz.

-         Adevarul e , ca Elena e putin misterioasa. Spuse Edward.

Ahh…….Edward. Ambele nume incep cu “E”. Si el, el era doar al surorii mele. STOP!!!  Am lucruri mai grave de gandit. Deci, exista o legatura supranaturala intre mine si Bella, astfel incat ea devine sora mea. Incepeam sa inteleg. Priveam lucrurile dintr-o perspective serioasa. Intr-un fel, ma facea sa ma simt bine, chiar foarte bine. Eram sora unui personaj principal sintr-o serie de carti. Eu asa stiam. Dar cine stie, poate am intrat in carti.

-         Nici n-o sa crezi, daca iti explic. Dar voi incerca.

-Toti te ascultam, spuse Edward.

Si asa era. Toti membrii familiei Cullen se adunara in cateva clipe. I-am privit pe toti. Pareau asa de …….aratau ca scosi din cutie. Dar e departe de adevar. Dar nu gaseam alte cuvinte care sa se potriveasca cu ei. Mi-a fost oleaca teama de Rosalie. Dar ea mi-a zambit totusi. De altfel, toti mi-au zambit. Putin frustrate am spus:

-         Hey, Rose, tu n-ar trebui sa fii cu nasul pe sus?

Atunci, lui Rosalie mai mai ca nu i-au iesit ochii din orbite. Dupa un moment de liniste, care paru sa nu se termine, am inceput:

-         Eu…eu am citit chestiile astea. In niste carti. Stiu ce sunteti de fapt. Vampiri “vegetarieni”, iar tu Jake, esti un varcolac. Exista o serie de 4 carti despre voi. Pot sa va spun tot ce vreti sa stiti. Chiar si cum se termina povestea. Se fac chiar si filme cu voi. In noiembrie apare partea a2a…autoarea vostra este Stephenie Meyer…

-         Ce??? Ma intrerupse Emmet. Vanzatoarea de la magazinul din colt ne-a creat? Hai ca pe asta nu o cred.

-         Crezi sau nu, inainte sa ma trezesc alergand asa nebuneste, aveam caroruri albe si negre in fata ochilor. Iar acum sunt aici. Explica tu asta.

Emmet, cat de mare era el, nu a mai scos un sunet. Deodata aparu Alice, cu o tava in maini. Mirosea bine.

-         Buna Elena. Probabil ca prezentarile nu-si  mai au rostul. Ti-e foame?

-         Cam da, am recunoscut eu.

-         Mananca cat vrei. Intinse spre mine tava cu poale-n brau. Nu m-am putut abtine. Am realizat ca am golit tava numai dupa ce am luat ultima inghititura.

-         Mersi! Au fost delicioase.

-         Stiam ca-ti vor placea. Am vazut dorinta ta pentru a manca asa ceva.

-         Aaaa…………..da. M-ai vazut ca voi manca poale-n brau….ce chestie…imi place superputerea ta Alice.

-         Stiu. Zambi si imi facu cu ochiul. Am vazut asta acum un minut. Spuse ea.

-         Si chiar nu exista nici o explicatie care sa para logica? Intreba Edward.

-         Pai…nu prea.

Mi-am dat seama ca Edward ii citise gandurile lui Alice. Totul parea cam incurcat.

-         OK, hai sa ne prefacem ca ai fost din todeauna aici, in lumea noastra. Totul se potriveste. Tu stii totul despre lumea noastra, Bella tine la tine si…Edward se pierdu.

Am stiu atuncide ce nu era sigur. Se intreba daca eu tin la sora mea.

L-am completat atunci:

-         Si eu tin la Bella. Oricum imi place de ea. In carte vreau sa zic. Dar, daca tot suntem ca un fel de suflete pereche, n-ar cam trebui sa avem si noi mai mult timp? Singure, vreau sa zic…

Atunci toti au parut usor incurcati, si au inceput sa se retraga incet incet, pana cand in camera am ramas doar eu si noua mea sora, Bella.

Firmituri de realitate

M-am decis sa postez si aici ficul meu….care este iubit macar de cateva persoane. Sper sa fie citit si comentat si aici.

O scurta idee despre acest fic:

M-am decis sa incep si eu un fanfic. Dar sa va spun cum mi-a venit ideea. Era ora 6 dimineatza cred. Visam…si mi-am spus de ce nu?

Voi incerca sa dau frau liber imaginatiei, si sa continui acel vis.